-
• corelarea rezultatelor învăţării cu situaţii din viaţa cotidiană;
• centrarea pe activităţi integrate, de tipul proiectelor;
• principiile organizatoare ale curriculumului sunt unităţile tematice, conceptele sau
problemele;
• flexibilitatea în gestionarea timpului şcolar şi în gruparea elevilor;
• maximizează utilizarea timpului de învăţare pentru împrumuturile dintr-o arie spre a fi
utilizate ca suport în alta.
Acoperirea rupturilor dintre discipline, constituirea unor structuri mentale dinamice și
capabile să sprijine deciziile optime, rezolvarea problemelor în diferite situașii reprezintă argumente
ce susțin curriculumul integrat.
Predarea integrată are ca referință o tematică unitară, comună mai multor discipline,
fundamentându-se pe două sisteme de referință: unitatea științei și procesul de învățare la copil.
Această strategie presupune schimbări în oganizarea conținuturilor și în îmbinarea predării cu
învățarea, punctul de pornire în domeniul proiectării și aplicării curiiculumului îl constituie elevul și
experiența acestuia.
De aceea, cadrul didactic trebuie să- și adapteze activitatea predare în funcție de stilurile de
învățare prezente în clasa sa. astfel, sunt necesare transformări în demersul de concepere a traseului
strategic prin raportarea la tipul de învățare promovat, la specificul organizării experiențelor de
învățare într-un context larg, global promovat de perspectivele noi de integrare curriculară.
Predarea integrată presupune angajarea responsabilității elevului în procesul învățării, dar și
încurajarea comunicării și a relațiilor interpersonale prin valorificarea valențelor formative ale
sarcinilor de învățare în grup. Cadrul didactic va avea rolul atât de mediator, de factor de sprijin,
rolul de furnizor de informații fiind diminuat. Prin această modalitate de predare, se asigură
profunzimea, trăinicia și reactivarea rapidă a cunoștințelor însușite, cauzată de perspectiva întegrată
a cunoașterii, prin intensificarea relațiilor dintre concepte, idei, practici și teme abordate în școală și
în viața socială.
Cadrul didactic trebuie să coordoneze temele abordate clasic și cele realizate integrat, trebuie
să stabilească modalități de evaluare formativă a performanțelor individuale și a celor obținute în
învățarea prin colaborare, dar să și organizeze proiectele într-o schemă orară coerentă.
În abordarea integrată a curriculumului se disting mai multe trepte: monodisciplinaritatea,
multidisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea.
Curriculum-ul pentru învăţământul primar specific clasei pregătitoare reprezintă o noutate în
învăţământul românesc, fiind conceput astfel încât să respecte principiul continuităţii între nivelurile
sistemului de învăţământ şi în vederea atingerii nivelului de performanţă elementar în formarea
competenţelor cheie care determină profilul de formare al elevului (la sfârşitul clasei a II-a).
Secţiunea curriculum, prin art. 68 (1) defineşte cele 8 domenii de competenţă cheie care
determină profilul de formare al elevului:
a)competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul minorităţilor
naţionale;
b)competenţe de comunicare în limbi străine;
c) competenţe de bază matematică, ştiinţe şi tehnologie;
d) competetnţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare şi
cunoaştere;
e) competenţe sociale şi civice;
f) competenţe antreprenoriale;
g) competenţe de sensibilizare şi expresie culturală;
h) competenţa de a şti să înveţi.
Se urmăreşte dezvoltarea, în clasa pregătitoare, fizică, socio-emoţională, cognitivă, a
limbajului şi a comunicării, precum şi dezvoltarea capacităţilor şi atitudinilor în învăţare, asigurând
totodată punţile către dezvoltarea celor 8 competenţe cheie.
Elaborarea Planului – cadru de învăţământ pentru învăţământ primar, ciclul achiziţiilor
fundamentale – clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a are în vedere dezideratele profilului de
29