III. CONCLUZII
-
In incheiere, mentionez faptul ca, desi numeroase colege din sistem inca mai au rezerve in a
desfasura activitati de tip integrat intrucat implica numeroase materiale, practica si rezultatele
obtinute in lucrul cu prescolarii au demonstrat ca este suficient un minimum de materiale, cu
valoare interactiva, formativa si dorinta de a aborda acest gen de activitate. De un real folos sunt si
materialele din natura, care, pe langa faptul ca substituie alte materiale costisitoare, confera actului
didactic deschideri spre noi orizonturi, adesea mai atractive pentru copii.
Sunt activitatile integrate o necesitate? Da. Ele aduc un plus de lejeritate si mai multa
coerenta procesului de predare-invătare, punand accent deosebit pe joc ca metoda de baza.
Activitatea integrata se dovedeste de a fi o solutie pentru o mai bună corelare a activitatilor
de invatare cu viata societătii, cultura şi tehnologia didactica.
Bibliografie:
Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Bucureşti 2009;
Activitatile integrate in gradinita-ghid metodic, autor Andreescu Livia, Ileana Gurlui, Editura
Carminis, 2014
Aplicarea noului curriculum pentru educaţie timpurie – o provocare?, coordonator Laurenţia
Ciulea, Editura Diana, 2009;
Metoda proiectelor la vârste timpurii, Editura Miniped, Bucureşti, 2002;
JOCUL, METODĂ DIDACTICĂ TRADIŢIONALĂ UTILIZATĂ ÎN ÎMBOGĂŢIREA,
PRECIZAREA,
ACTIVIZAREA ŞI NUANŢAREA VOCABULARULUI
Înv. MÂŢĂ MARICICA
Şcoala Gimnazială „George Tutoveanu” Bârlad
În cadrul procesului didactic, metodele tradiţionale se bazează în exclusivitate pe
transmiterea de cunoştinţe de către învăţător elevilor. Astfel cunoştinţele nu sunt descoperite de
elevi, ele sunt transmise de către învăţător prin intermediul limbajului. În acest caz rolul
învăţătorului este acela de a emite informaţii pe care elevul, pasiv, le receptează.
Metode tradiţionale folosite cadrul activităţilor intstructiv-educatine sunt: povestirea,
conversaţia, descrierea, explicaţia, exerciţiul, observaţia, demonstraţia, jocul didactic, lectura
explicativă, expunerea, memorizarea, lucrul cu manualul.
În desfăşurarea adecvată a jocului didactic trebuie respectat următorul demers metodic:
- punerea problemei (alegerea temei);
- delimitarea situaţiei, rolurilor, relaţiilor;
- distribuirea rolurilor;
- pregătire, interpretare (situarea în timp/ spaţiu);
- analiza jocului;
- sinteza concluziilor;
- aprecierea efectelor de învăţare.
Însuşirea vocabularului se realizează mai ales la orele de citire, lectură mergând concomitent
cu îmbogăţirea vocabularului. Învăţătorul are rolul hotărâtor în a păstra limba, de a cultiva vorbirea
îngrijită şi corectă; el este factorul dinamizator în influenţarea exprimării elevilor determinată de
componenta cu care acţionează în această direcţie, stăpânirea mijloacelor de fixare şi activizare a
cuvintelor însuşite.
Lecţiile propuse de autorii manualelor necesită variate forme de achiziţionare a elementelor
de lexic prin: însuşirea de noi cuvinte, precizarea sensului unor cuvinte cunoscute până atunci sub
351