-
Acest joc poate fi folosit la preşcolarii de 5 – 6 ani care au un bagaj de cunoştinţe mai mare ,
precum şi maturitatea prin care să realizeze trecerea de la noţiuni gen fără un suport concret.
b. Copiii sunt adunaţi în jurul mesei pe care se află o săgeată confecţionată din carton şi diverse
imagini cu obiecte, animale, plante.
Cum se procedează :
Săgeata este îndreptată către un obiect / plantă / animal , iar copilul este întrebat :
“ Ce arată săgeata?“ De obicei, el va răspunde denumind obiectul sau fiinţa reprezintă în imaginea
respectivă. În cazul în care , de exemplu , săgeata va indica un iepure , copilul va răspunde , evident
, “ un iepure “.
La copiii de 4 – 5 ani se adresează a doua întrebare : “ Ce este iepurele ? “ , urmând ca el să
răspundă : “ animal “ ceea ce reprezintă un grad mai mare de abstractizare şi generalizare decât cel
anterior .
Când ne adresăm unui preşcolar de 5 – 6 ani , după răspunsul oferit mai sus , îi mai putem pune o
întrebare : “ Ce sunt toate animalele ? “ , copilul urmând să răspundă : “ Fiinţe . “ , antrenându-l în
felul acesta să păşească spre o treaptă de abstractizare superioară celorlalte două . În cazul în care
copilul nu reuşeşte să răspundă , se poate interveni cu o întrebare ajutătoare : “ Ce sunt animalele ,
obiecte sau fiinţe ? „
În acelaşi mod se poate proceda şi cu alte imagini , antrenând treptat copiii , în raport cu vârsta, la
abstractizări şi generalizări situate pe diferite trepte , pornind de la cea de jos spre altele superioare.
IV.CONCLUZII
Cu siguranţă lumea poveştilor este lumea copilăriei şi dacă am reuşit să-l emoţionăm pe copil
când ascultă o poveste, înseamnă că ele şi-au atins scopul.
Evaluarea activităţilor de dezvoltarea limbajului prin jocuri didactice îl ajută pe copil să
descifreze sensul adânc al înţelepciunii, înţelegând să şi-o însuşească şi s-o preţuiască. Copilul
învaţă să dezaprobe atitudinea unor personaje, să-şi corecteze propria comportare, îi determină să se
gândească „ce-ar născoci în locul personajelor, ce răspunsuri ar da?”, manifestându-şi creativitatea
verbală stimulaţi şi de acţiunea personajelor.
Prin poveştile lui Creangă şi transpunerea lor în imagini, copiii, ascultându-le, au fost
încântaţi având posibilitatea de a-şi arăta simpatia sau antipatia faţă de personaje.
Poveştile cu animale au adus în faţa copilului o lume misterioasă în care acestora li se atribuie
însuşiri omeneşti, inclusiv darul de a vorbi. Ascultând şi înţelegând mesajul poveştilor:
*”Capra cu trei iezi”: copiii au făcut distincţie între forţele răului şi binelui; neascultarea
sfaturilor celor mari şi consecinţele suportate ;
*„Ursul păcălit de vulpe”: cumătra vulpe rămâne pentru copii şireată şi lacomă;
* „Fata babei şi fata moşneagului”: copiii au cunoscut ce înseamnă: cinstea – necinstea,
adevărul – minciuna, munca – lenevia;
* „Amintiri din copilărie”: copiii s-au amuzat de păţaniile copilăreşti ale lui Nică înţelegând umorul
şi-au însuşit zicători şi expresii populare.
Haina plină de vrajă , de mister, de farmec a poveştilor este necesară în însuşirea treptată a
noţiunilor de bine şi rău, de frumos şi urât.
Influenţa cărţilor, libertatea de exprimare, dialogurile euristice, întrebările problema dezvoltă
calităţi indispensabile viitorului şcolar, creativitatea , flexibilitatea, iniţiativa.
Povestirile lui Creangă ne oferă posibilitatea de a releva copiilor atitudini, conduite, care din
limbajul, gesturile personajelor, întâmplările, acţiunile surpr