SNAIC2015 | Page 281

- B) Mijloace de formare şi dezvoltare a deprinderilor: aparate şi instrumente de laborator, materiale şi aparate de educaţie fizică, instrumente muzicale etc. C) Mijloace de optimizare a timpului în cadrul lecţiei: hărţi de contur, şabloane, ştampile didactice etc. D) Mijloace de evaluare: chestionare, tabele, texte utilizate pentru verificarea cunoştinţelor dobândite anterior etc. (acestora le vom acorda un spaţiu mult mai mare în cadrul temei XII). E) Mijloace tehnice audio-vizuale: diaproiectorul (diapozitivul), retroproiectorul (foliile transparente), televizorul, pickup-ul, magnetofonul, calculatorul etc. Mijloacele tehnice cunosc în ultima pe rioadă o evoluţie explozivă, mai cu seamă cele legate de tehnica informatică. Acest fapt determină un efort de informare şi achiziţionare susţinut din partea cadrelor didactice. Eficienţa dovedită, dar şi comoditatea folosirii lor, odată abilităţile necesare deprinse, au dus la fetişizarea lor de către ambii actori ai procesului educaţional. Faptul în cauză ne face să prezentăm avantajele, dar şi dezavantajele didactice ce pot apărea în urma utilizării acestor mijloace tehnice: Avantaje: * suplimentează explicaţiile verbale; * consolidează cunoştinţe şi abilităţi; * eficientizează folosirea timpului didactic; * provoacă motivaţii cognitive * prezintă în detaliu realităţi greu accesibile pe cale verbală. Dezavantaje: * determină o uniformizare a percepţiei realităţilor discutate; * determină un oarecare spirit pasiv (mai cu seamă dacă nu sunt utilizate corect din punct de vedere didactic); * produc unele denaturări ale fenomenelor etalate, prezentând o imagine artificială (adap. Cucoş, C.,1999, p.97). În concluzie, trebuie precizat că nu se pot determina aprioric mijloace mai mult sau mai puţin eficiente, ci că eficienţa oricărui mijloc didactic este dată de modul în care acesta este racordat în permanenţă la obiectivele educaţionale urmărite, la conţinutul învăţământului ce urmează a fi transmis şi, nu în ultimul rând, de gradul de corelare şi interacţiune cu metodele şi procedeele folosite în paralel. Aceste operaţiuni de racordare şi corelare nu trebuiesc, însă, scoase din contextul situaţiei concrete de învăţare în care este integrat educabilul, educabil considerat prin prisma particularităţilor sale atât de vârstă, dar mai cu seamă individuale. Instruirea asistata de calculator directie strategica în perfectionarea metodologiei si tehnologiei instruirii (aplicatii in domeniul prescolar). Societatea modernă, calificată ca societate a dinamicii continue a cunoştinţelor şi deprinderilor intelectuale şi profesionale, plasează instituţiile de învăţământ într-o poziţie cheie de o copleşitoare responsabilitate. Acesta este marea provocare a sistemului educaţional în prezent; greşelile de abordare în educaţia modernă putând conduce la consecinţe greu de estimat chiar pentru intervale de timp scurte. Instituţiile de învăţământ trebuie să-şi adapteze metodele şi practicile clasice şi să găsească metode şi procedee didactice noi care să permită a "produce" elevi cu noi aptitudini: autonomie, flexibilitate, capacitate de cooperare şi dialog. Trebuie să găsească mijloace de a stimula şi favoriza autoinstruirea şi de a păstra echilibrul întren"individualism" şi "socializare". Trebuie să pregătească individul pentru un nou stil de viaţă şi de instruire: învăţarea continuă. „Supravieţuirea omului depinde de capacitatea sa de a învăţa, de a se recalifica, de a uita ce a învăţat cândva şi de a se instrui cu totul altfel pe viitor”. (Horst Siebert) În sprijinul educaţiei intervin noile tehnologii ale societăţii informaţionale - tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor. Metodele învăţământului tradiţional nu pot face faţă avalanşei de cunoştinţe şi acestei dispersii accentuate a calificărilor, meseriilor şi domeniilor de activitate, care devin tot mai specializate, dar în mod paradoxal tot mai interconectate. Avantajele oferite de utilizarea calculatoarelor în procesul de instruire impun stabilirea cât mai exactă a modului în care, calităţile acestora ca interactivitatea, precizia operaţiilor efectuate, capacitatea de a oferi reprezentări multiple şi dinamice ale fenomenelor şi, mai ales, 273