-
este copilul care intervine efectiv în activitatea didactica, care devine coparticipant alaturi de
educator la propria formare, care-şi asumă rolul de actor în actul educativ şi nu pe cel de spectator,
care accepta în mod pasiv informatiile oferite de către cadrul didactic, urmând ca mai apoi sa le
reproduca. Importanta metodelor interactive de grup:
Metodele interactive de grup îmbracă forma unor jocuri cu reguli, jocuri de invatare, de
cooperare, distractive şi acţioneaza direct asupra modului de gandire şi manifestare a copiilor;
Prin utilizarea acestor metode, copii învaţă să rezolve probleme cu care se confrunta, sa ia decizii
în grup şi să aplaneze conflictele;
Situatiile de învatare rezolvate prin metode interactive de grup dezvolta gandirea democratica,
prin exersarea gandirii critice, gasesc solutii, aduc argumente, dau sfaturi (invata sa condamne
comportamente nu persoana);
Performantele obtinute sunt percepute de copii si-i responsabilizeza pentru sarcinile viitoare;
Grupul se implica n rezolvarea sarcinilor, si intelege sa nu-si marginalizeze partenerii, sa aiba
rabdare, sa se tolereze reciproc;
Stilul didactic al dascalului va fi adaptat în functie de fiecare tip de copil: timid, agresiv,
pesimist, nerabdator, pentru fiecare gasind gestul , mimica, sfatul , orientarea, lauda, aprecierea
potrivita.
Mijloace didactice şi suporturi tehnice de instruire: rol, functii, valente formative.
Prin mijloace didactice se înţelege ansambluri de instrumente/ obiecte folosite în
desfăşurarea procesului de învăţământ pentru a-i creşte randamentul în realizarea unor scopuri ca:
transmiterea de cunoştinţe, formarea de priceperi şi deprinderi, dezvoltarea de abilităţi şi formarea /
dezvoltarea de atitudini. Pentru a folosi corect şi cu maximă eficienţă mijloacele de învăţământ în
cadrul strategiei didactice se cer a fi cunoscute şi respectate funcţiile pedagogice ale acestora.
Funcţia de comunicare reflectă proprietăţile mijloacelor didactice de a transmite direct
informaţii despre obiectele, faptele, fenomenele, evenimentele sau procesele studiate. Mijloacele
didactice, prin îndeplinirea acestei funcţii, se constituie în instrumente obiective de facilitare a
asimilării noilor cunoştinţe. Funcţia ilustrativă – demonstrativă reflectă capacitatea mijloacelor
educaţionale de a susţine şi a ameliora comunicarea didactică bazată pe limbajul vorbit. Funcţia
stimulativă evidenţiază rolul mijloacelor didactice în provocarea şi dezvoltarea suportului
motivaţional al educabilului pentru problemele studiate. Unele mijloace educaţionale folosite
corespunzător şi corelate adecvat cu metodele didactice sunt capabile să trezească interesul şi
curiozitatea elevului pentru conţinutul informaţional ce urmează a fi abordat în cadrul procesului de
învăţământ.
Funcţia ergonomică decurge din posibilitatea anumitor mijloace de învăţământ de a
contribui la raţionalizarea eforturilor de învăţare ale educabililor (adap. Jinga, I., Istrate, E., 2001,
pp.298 - 299). Funcţia de evaluare este evidenţiată de posibilitatea utilizării mijloacelor didactice în
actul de evaluare. Utilizarea mijloacelor didactice în procesul de evaluare constituie un factor
important pentru diminuarea erorilor de evaluare şi, în consecinţă, pentru creşterea eficienţei
procesului ca atare. Abordând criteriul funcţiei pedagogice îndeplinite în cadrul procesului de
învăţământ putem considera următoarea taxonomie a mijloacelor didactice. Înainte de a trece în
revistă taxonomia mijloacelor didactice, trebuie specificat faptul că gruparea acestora în diverse
categorii este oarecum relativă, deoarece contextualizarea şi corelarea adecvată a mijloacelor
educaţionale cu metodele didactice şi cu obiectivele educaţionale urmărite determină, uneori,
diverselor instrumente educaţionale caracteristici ce le pot integra lesne în altă categorie, limitrofă
dacă nu chiar diametral opusă (în cazul unor clasificări dihotomice).
A) Mijloace informativ – demonstrative:
a) Materiale intuitive – naturale: ierbare, insectare, minerale, roci, metale, diverse animale
(conservate sau în stare biologică) etc.
b) Substitute tridimensionale ale realităţii: mulaje, machete, corpuri geometrice etc.
c) Substitute bidimensionale ale realităţii: ilustraţii, fotografii, albume, desene la tablă, hărţi, atlase
etc.
d) reprezentări simbolice: formule, scheme, grafice, embleme, simboluri etc.
272