SNAIC2015 | Page 268

- insistenta asupra unor cunoştinţe pe care elevii le poseda deja, prezentarea unui material didactic prea bogat etc. Buna organizare a lecţiei depinde de respectarea principiilor didactice, în condiţiile concrete de activitate cu clasa respectiva. O lecţie bine organizata antrenează la activitate pe toţi elevii. Particularităţile individuale fac insa ca aceştia sa nu lucreze in acelaşi ritm, sa nu obţinea aceleaşi rezultate. Profesorul prevede aceste situaţii si pregăteşte mijloacele potrivite spre a obţine de la fiecare elev randamentul maxim, fie alterând munca îndrumata cu cea independenta, când poate veni in sprijinul elevilor mai slabi, fie îmbinând lecţia clasica cu forme de instruire programata, care asigura desfăşurarea activităţii fiecărui elev in ritmul sau propriu. O lecţie este metodic organizata când toate activităţile desfăşurate constituie un tot unitar, servesc atingerea scopului urmărit. Pregătirea unei activităţi didactice nu înseamnă aplicarea unui ―tipar", a unei scheme prestabilite la un conţinut anume; proiectarea activităţii didactice înseamnă anticipare, deci reflecţie prealabila asupra a ceea ce ar fi de dorit sa se întâmple, imaginarea unui scenariu al activităţii. Avantaje si limite ale proiectării activităţii didactice Lecţiile asigura o informare ampla si sistematica a elevilor în diferite domenii, şi îi ajuta la formarea personalităţii lor. Ele contribuie la dezvoltarea gândirii şi imaginaţiei elevilor, la formarea sentimentelor superioare, la fortificarea voinţei, la obişnuirea elevilor cu munca organizata si cu disciplina, le cultiva progres tiv aptitudinile si talentele, îi ajuta să-şi însuşească tehnica muncii independente. Aceste avantaje pe care le oferă au validat lecţia ca forma principala, forma de baza in organizarea procesului de învăţământ. Dintre avantajele lecţiei, le amintim pe următoarele:  Asigură un cadru organizatoric adecvat pentru derularea procesuali instructiv educativ, promovează un sistem de relaţii didactice profesor-elev şi activităţi didactice menite să angajeze elevii, să îi activizeze şi sa îmbunătăţească performanţele învăţării.  Facilitează însuşirea sistematică valorilor care constituie conţinutul învăţământului, a bazelor ştiinţelor, a sistemului de cunoştinţe şi abilităţi fundamentale ale acestora, prin intermediul studierii obiectelor de învăţământ corespunzătoare.  Contribuie la formarea şi modelarea capacităţii de aplicare in practică a cunoştinţelor teoretice însuşite de elevi, introducându-i în procesul cunoaşterii sistematice şi ştiinţifice (nemijlocite sau mijlocite) a realităţii.  Activităţile desfăşurate de elevi în timpul lecţiei sprijină însuşirea noilor informaţii, formarea noţiunilor, deducerea definiţiilor, a regulilor, formarea şi dezvoltarea abilităţilor intelectuale şi practice, sesizarea relaţiilor dintre obiecte şi fenomene, explicarea lor, deci formarea unei atitudini pozitive faţă de învăţare.  Angajarea elevilor în lecţie, în eforturi intelectuale şi motrice de durată, are influenţe formative benefice: le dezvoltă spiritul critic, spiritul de observaţie, atenţia voluntară, curiozitatea epistemică, operaţiile gândirii, memoria logică şi contribuie la dezvoltarea forţelor lor cognitive, imaginative şi de creaţie. Totodată, le oferă oportunitatea de a-şi exersa capacităţile intelectuale, motrice şi afective, de a-şi forma şi consolida sentimente, convingeri, atitudini, trăsături pozitive de caracter, forme adecvate de comportament. Limitele lecţiei ar fi următoarele:  caracterul preponderent magistro - centrist al predării (în defavoarea învăţării), reducerea activităţii la mesajul profesorului (expunere, demonstrare, explicaţie) şi la înregistrarea pasivă a noului de către elevi;  adesea, lecţiile se bazează pe intuiţie, neglijându-se activităţile individuale ale elevilor, exerciţiile practice, cele aplicative etc.;  dirijarea accentuată, uneori excesivă a activităţii de învăţare a elevilor;  recurgerea excesivă la activităţi frontale, promovarea predării la un singur nivel (cel mijlociu) şi într-un singur ritm, pot duce la apariţia tendinţei de nivelare şi uniformizare a demersurilor didactice; 260