-
fata unor sarcini actuale şi de perspectiva ale societăţii, contribuţia la dezvoltarea unor aspecte
intelectuale, morale, estetice ale elevului şi, în sfârşit, contribuţia acestei lecţii la dezvoltarea
multilaterala a personalităţii elevului. Între aceste scopuri exista o legătură indisolubila. Scopurile
mai îndepărtate ajuta la precizarea scopul apropiat al lecţiei; iar realizarea scopului apropiat
constituie un pas spre realizarea scopurilor mai îndepărtate. De aceea este deosebit de importanta
fixarea cu claritate si precizie a scopului lecţiei. Spre a fixa in mod corect scopul unei lecţii,
profesorul trebuie să ţină seama de trei elemente: conţinutul temei pe care o va preda, nivelul actual
de dezvoltare a elevilor si sarcinile mai apropiate si mai îndepărtate in direcţia cărora trebuie
dezvoltata personalitatea elevilor. Ţinând seama de aceste elemente profesorul poate stabili cu
precizie ce cunoştinţe si deprinderi pot fi formate sau consolidate cu ajutorul conţinutului temei, in
funcţie de vârsta si de pregătirea anterioara a elevilor, care vor fi aspectele educative realizabile in
mod neformal prin acest conţinut. Prin conţinutul temei, posibilităţile actuale ale elevilor sânt
ajutate si stimulate sa se dezvolte in direcţia unor cuvinte mai înalte, sociale si individuale. Deci,
într-o lecţie, profesorul si-i propune sa dezvolte personalitatea elevului, atât cit permit conţinutul de
informaţii pe care le da si nivelul actual de dezvoltare a elevului. Într-o lecţie buna, concomitent cu
realizarea sarcinilor instructive se realizează si sarcinile ei educative, sarcinile informative se
împletesc cu cele formative. Transmiţând elevilor cunoştinte ştiinţifice, formându-le priceperi si
deprinderi se realizează si dezvoltarea gândirii si a spiritului de observaţie, memoria si imaginaţia,
sentimentele si voinţa lor. In orice lecţie buna elevii se obişnuiesc sa fie disciplinaţi si atenţi, sa fie
perseverenţi si conştiincioşi in munca. Când fixează scopul unei lecţii, profesorul are în vedere
contribuţia specifica, particulara pe care acea lecţie o are la instruirea si educarea elevilor. Scopul
lecţiei sintetizează esenţialul acestei contribuiţi.
b. Alegerea judicioasa a conţinutului lecţiei. Spre a realiza o lecţie buna profesorul trebuie sa aleagă
pentru fiecare parte a lecţiei materialul cel mai potrivit, care sa asigure atingerea scopului urmărit.
De exemplu, daca urmăreşte sa formeze la elevi o noţiune noua, le va prezenta exemple tipice si
caracteristice in acest sens ; daca urmăreşte ca elevii sa ajungă la o concluzie corecta pe baza unor
comparaţii, el selectează obiectele care vor fi comparate şi precizează criteriul de comparaţie; daca
urmăreşte sa formeze anumite priceperi, alege exerciţii adecvate acestui scop. Cu privire la
cantitatea de material care sa fie însoţit de elevi în decursul lecţiei, e bine sa se evite exagerările: să
nu se dea nici prea mult material, nici prea puţin. Programele şcolare precizează volumul de
informaţii pentru o lecţie. Daca se da prea mult material, elevii nu vor reţine decât o parte din el si
nu este sigur ca vor retine tocmai ceea ce este esenţial. Daca elevii sunt prea putin solicitată, daca li
se oferă prea putin material, lecţia nu are randament. La alegerea materiei de învăţământ se ţine
seama si de locul pe care îl ocupa acea lecţie în sistemul de lecţii din care face parte. Orice lecţie
trebuie privită ca o veriga dintr-un lanţ: ea continua şi îmbogăţeşte pregătirea anterioara a elevilor,
dar totodată pregăteşte pe elevi spre a înţelege mai temeinic cunoştintele care vor fi predate în
lecţiile următoare. Profesorul care are clara perspectiva pregătirii viitoare a elevilor săi ştie asupra
căror cunoştinţe din lecţia de zi sa insiste, spre a asigura succesul elevilor în viitor.
c. Alegerea metodelor şi procedeelor potrivite pentru realizarea sarcinilor urmărite în fiecare parte a
secţiei. Alegerea judicioasa a metodelor şi procedeelor didactice ajuta la reuşita lecţiei. În decursul
unei lecţii se folosesc de obicei mai multe metode potrivit sarcinilor didactice urmărite. Fiecare
sarcina didactica se realizează mai bine prin utilizarea anumitor metode. Spre a realiza o lecţie
buna, profesorul alege din fiecare grupa de metode pe cea sau pe cele care sunt in concordanta cu
scopul urmărit, cu vârsta si pregătirea anterioara a elevilor. Utilizarea judicioasa a fiecărei metode,
la locul si timpul cel mai potrivit, în condiţii variate de la o clasa la alta, de la o tema la alta,
contribuie la sporirea eficientei lecţiei.
d. Organizarea metodica a secţiei. Într-o lecţie buna nimic nu se face la întâmplare, ci după un plan
bine gândit. Diferitele activităţi care alcătuiesc lecţia sânt desfăşurate într-o succesiune logica, spre
a asigura realizarea scopului ei. Fiecărei activităţi i se acorda o durata care contribuie la obţinerea
unui maximum de randament. Nici un minut din secţie nu trebuie irosit şi nici o secventa din secţie
nu trebuie tratata superficial. Practica preventiv - educativă pune la îndemâna multe cazuri negative:
efectuarea unor activităţi formale, necerute de lecţia respective, conversaţii introductive prea lungi,
259