-
de performanţă. În funcţie de tipul disciplinei, programa include lucrarile practice circumscrise
capitolelor sau lecţiilor, numărul de ore de laborator, alte forme de aplicare a cunoştinţelor.
Structura unei programe şcolare concepută din perspectivă curriculară, şi adaptată actualei reforme
curriculare din ţara noastră se compune, dintr-o componentă generală, valabilă pentru toate ariile
curriculare şi una particularizată la o arie curriculară anume.
Componenta generală include:
• prezentarea succintă a scopurilor tuturor programelor ariilor curriculare din planul de învăţământ;
• prezentarea obiectivelor generale ale sistemului de învăţământ naţional;
• precizarea obiectivelor instructiv-educative ale nivelului şi ale profilului de învăţământ pentru care
au fost concepute programele;
• planul de învăţământ, însoţit de precizări şi comentarii referitoare la aspectele particulare ale
rolului ariei curriculare respective şi relaţiile ei cu celelalte arii curriculare propuse;
• principiile didactice fundamentale, corelate cu obiectivele instructiv-educative urmărite prin
programa propusă.
Componenta particularizată la o arie curriculară cuprinde următoarele elemente:
- prezentare a disciplinei sau a ariei curriculare respective;
- obiectivele generale;
- obiectivele referenţiale (ţinta) pe ani de studiu;
- temele sugerate spre studiere;
- sugerarea unor activităţi de învăţare;
- sugerarea unor metodologii de predare, însoţite de recomandări din domeniul curriculum de
suport;
- sugestii privind evaluarea rezultatelor elevilor;
- precizarea standardelor naţionale de performanţă ale elevilor (nivel minim, mediu, maxim).
Manualul şcolar - manualul reprezintă instrumentul de lucru cel mai important, atât pentru
elevi cât şi pentru profesori, deoarece el îndeplineşte trei funcţii fundamentale:
de informare,
de selecţie a informaţiilor, simplificări şi organizări a cunoştinţelor conform cu programa şcolara;
de structurare logică a învăţării şi de ghidare a învăţării în funcţie de metodele de predare – învăţare
privilegiate şi de principiile didacticii.
Un manual bun propune un mod de structurare a informaţiei pe criteriul progresiei şi
sistematicităţii cognitive (în părţi, capitole, subcapitole, lecţii), prin respectarea programei şcolare
care vizează egalitatea şanselor. Fiecare unitate curriculară de baza (lecţia) va include secvente
distincte de informaţii, explicaţii, comentarii, corelaţii intra şi inter-disciplinare, exerciti, rezumate,
întrebări, teste, referinţe bibliografice. Ca expresie a democratizării învăţământului şi creşterii
autonomiei instituţiilor de învăţământ în ţara noastră funcţionează în prezent manualele alternative.
Acestea sunt considerate o necesitate atât pentru formatori cât şi pentru elevi, întrucât nici unii nici
alţi nu sunt identici, profesorii având posibilitatea de a alege manualul care răspunde cel mai bine
cerinţelor diferite ale elevilor. Programele școlare definesc în termeni generali informaţiile necesare
fiecărei unităţi de conţinut. Rămâne la latitudinea autorului de manual şi a profesorului să
organizeze informaţia în funcţie de obiectivele şi conţinuturile prevăzute în programă şi de propriile
opţiuni privind progresia, abordarea metodologică şi interesele, nevoile, ritmurile diferite ale elevi
lor.
Manualele şcolare concretizează programele şcolare în diferite unităţi didactice sau
experienţe de învăţare, operaţionalizabile în relaţia didactică profesor-elev. În cadrul manualului,
conţinuturile învăţării sunt sistematizate pe capitole, subcapitole, lecţii, teme. Manualul şcolar are
urmatoarele funcţii pedagogice:
• funcţia de informare, realizată prin mijioace didactice şi grafice specifice;
• funcţia de formare a cunoştinţelor şi capacităţilor vizate de obiectivele instructiv educative;
• funcţia de antrenare a capacităţilor cognitive, afective, psiho-motrice, sau a disponibilităţilor
aptitudinale;
243