-
nucleu reprezintă unicul sistem de referinţă pentru diversele tipuri de evaluări şi de examinări
externe din sistem şi pentru elaborarea standardelor curriculare de performanţă.
Curriculumul la decizia şcolii acoperă diferenţa de ore dintre curriculum-ul şi numărul
minim/maxim de ore pe săptămână, pe disciplină şi pe an de studiu, prevăzute în planurile-cadru de
învăţământ. În completarea curiculumului nucleu, care este obligatoriu, şcoala poate opta pentru
una din variantele urmatoare:
a) curriculum nucleu profundat;
b) curriculum extins;
c) curriculumul elaborat de şcoală;
d) curriculum formal;
e) curriculum local;
f) curriculum ascuns.
Maxima lărgire a ariei semantice a conceptului de curriculum este reprezentată de tendinţa
de incorporare a experienţelor de învăţare dobândite în contexte informale. Conştientizarea
importanţei parteneriatului educaţional al şcolii cu diferitele instituţii comunitare se reflectă în
literatura pedagogică prin vehicularea conceptului de curriculum informal, care vizează ocaziile de
învăţare oferite de mass-media, teatru, muzee, biserică. Deşi nu exista încă, în literatura pedagogică
actuală, un consens asupra unei definiţii unice a conceptului de curriculum, s-a conturat totuşi, cu
claritate, cadrul său referenţial:
- Curriculum desemnează ansamblul coerent de conţinuturi, metode de învăţare şi metode de
evaluare a performanţelor şcolare, organizat în vederea atingerii unor obiective determinate.
- Curriculum reprezintă întreaga experienţă de învăţare-formare propusă de şcoala prin activitaţi
şcolare şi extraşcolare. Această experienţă se realizează prin ansamblul funcţional al componentelor
şi tipurilor curriculare proiectate şi aplicate în interdependenţă.
Caracteristicile esenţiale ale curriculum-ului sunt:
―coerenţa, cunoaşterea interconexiunilor dintre elementele componente şi posibilitatea obţinerii
unui feed-back semnificativ în raport cu obiectivele urmărite.
Componentele curriculum-ului:
• un sistem de consideraţii teoretice asupra educatului şi a societaţii;
• finalităţi;
• conţinuturi sau subiecte de studiu selecţionate şi organizate cu scopuri didactice;
• metodologii de predare-învăţare;
• metodologii de evaluare a performanţelor şcolare.
Aria curriculară – reprezintă un grupaj de discipline şcolare care au în comun anumite
obiective şi metodologii care oferă o viziune multii inter-disciplinară asupra obiectelor de studiu.
Curriculumul Naţional din România este structurat pe 7 arii curriculare, desemnate pe baza
importanţei diferitelor domenii de studiu, precum şi a conexiunilor dintre acestea. Ariile curriculare
sunt: limbă şi comunicare, matematică şi ştiinţe ale naturii, om şi societate, arte, educaţie fizică şi
sport, tehnologii, consiliere şi orientare. Aria curriculară trebuie să rămâna aceeaşi pe toată durata
învaţământului obligatoriu, dar ponderea pe cicluri şi clase este variabilă. Conţinut al
învăţământului este ansamblu de valori ştiinţifice, tehnice, tehnologice şi umaniste, de capacităţi,
deprinderi, abilităţi de competenţe transpuse didactic în funcţie de:
- logica ştiinţei contemporane;
- idealul şi obiectivele educaţionale;
- particularităţile psihologice ale elevilor.
TIPURI DE CURRICULUM
Reunind o varietate de elemente, termenul este dificil de înteles, de aceea în literatura de
specialitate există o tipologie a curriculumului din două perspective, a cercetarii fundamentale şi a
cercetării aplicative.
1. Din perspectiva cercetării fundamentale:
239