-
BIBLIOGRAFIE:
Curriculum pentru învăţământ preşcolar 3- 6/7 ani – 2008
Metode interactive de grup. Ghid metodic pentru învățământulpreșcolar (60 de metode si 200 de
aplicații practice pentru învățământul preșcolar)Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu,
Mihaela Fulga, Editura: Arves
Activitatea integrată din grădiniţă”Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul
preuniversitar” Editura Didactică PublishingHouse,2008
Revista naţională de profil psihopedagogic pentru cadrele didactice din învăţământul preşcolar
şi primar,1-2/2015 ed. Arlequin, 2015
ABORDAREA INTEGRATĂ A CONŢINUTURILOR
COMUNICĂRI METODICO- ŞTIINŢIFICE
Profesor învăţământ primar IANCU VALENTINA MONICA
Profesor învăţământ primar GRIGORESCU CĂTĂLINA LUMINIŢA
Procesul instructiv-educativ pe care îl desfăşurăm în şcoală sau în afara şcolii, permite
fiecărui cadru didactic punerea în valoare a propriei experienţe didactice, prin activităţi educative cu
caracter integrat, şi cu o abordare complexă a conţinuturilor.
Termenul curriculum integrat sugerează în primul rând corelarea conţinuturilor. Acest
demers necesită o abordare curriculară în care punctul de pornire este cel mai adesea
finalitatea/finalităţile urmărite, în funcţie de care sunt alese toate celelalte componente ale
procesului instructiv -formativ.
Literatura de specialitate oferă trei modele de integrare:
modelul interdisciplinar;
modelul transdisciplinar;
modelul pluridisciplinar sau multidisciplinar;
Prin activitate integrată se înţelege – un demers global, în care graniţele dintre categoriile de
activităţi dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu unitar, în scopul investigării unei
teme. Acest demers coerent nu se desfăşoară fiindcă se cere, ci pentru că asigură un plus în
educarea şi instruirea copiilor. Aceste activităţi ample, care reunesc conţinuturi din ştiinţe şi
domenii diferite înlesnesc copilului procesul înţelegerii, însuşirii şi aplicării cunoştinţelor. Astfel se
creează situaţii de învăţare optim structurate din punct de vedere logic, psihologic şi pedagogic,
determinând experienţe de învăţare mai complexe, net superioare celor monodisciplinare.
Caracteristici ale învăţării integrate:
învăţarea devine un proiect personal al copilului, îndrumat, orientat, animat de către cadrul didactic,
ea devine interesantă, stimulativă, semnificativă;
la baza activităţii stă acţiunea practică, cu finalitate reală;
accentul cade pe activitatea de grup şi nu pe cea cu întreaga grupă;
le oferă copiilor posibilitatea de a se manifesta plenar în domeniile în care capacităţile lor sunt cele
mai evidente;
cultivă cooperarea şi nu competiţia;
copiii se deprind cu strategia cercetării; învaţă să creeze situaţii, să emită ipoteze asupra cauzelor şi
relaţiilor în curs de investigaţie, să estimeze rezultatele posibile, să mediteze asupra sarcinii date;
cadrul didactic trebuie să renunţe la stilul de lucru fragmentat, în care activitatile se desfăşoară una
după alta, cu distincţii clare între ele, ca şi cum nu ar face parte din acelaşi proces şi să adopte o
temă de interes pentru elevi, care transcede graniţele diferitelor discipline, organizând cunoaşterea
ca un tot unitar, închegat;
228