-
integrarea orizontală – reuneşte într-un ansamblu coerent două sau mai multe obiecte de
studiu, aparţinând unor arii curriculare diferite;
integrarea verticală – reuneşte două sau mai multe obiecte de studiu din aceeaşi arie
curriculară.
Argumente în favoarea curriculumului integrat și a predării integrate:
Angajează responsabilizarea elevului în procesul învățării;
Încurajează comunicarea și relațiile interpersonale prin valorificarea valențelor formative
ale sarcinilor de învățare prin colaborare;
Transformă cadrul didactic în factor de sprijin, mediator, facilitator; diminuîndu-i funcția de
,,furnizor de informații,, ;
Determină
profunzimea, trăinicia;,reactivarea rapidă a cunoștințelor generate de
perspectiva integrată de abordare a cunoașterii
Învățarea se realizează într-o manieră naturală, conform unei structuri riguroase (,,extreme
ce trebuie să coexiste în curriculumul integrat,, conform pedagogului Daniel Mora).
În activitatea de predare-învățare este important să se ţină seama de următoarele aspecte:
învăţarea nu este neapărat un rezultat al unui proces de predare;
ceea ce elevul învaţă depinde de ideile lui preexistente;
de obicei, evoluţia învăţării se face de la concret la abstract;
învăţare eficientă este aceea care implică o acţiune practică, conexiune şi verificare;
speranţele şi perspectiva afectează performanţele învăţării;
activitatea de învăţare depăşeşte timpul petrecut în şcoală.
Instruirea tematică presupune:
integrarea disciplinelor de bază-citit, scris, matematică, științe-în spațiul explorării unui
subiect /a unei probleme/a unei comunități/a unei teme;
eliminarea abordărilor izolate/reducționiste/artificiale ale cunoașterii și exprimării umane;
aducerea competențelor cognitive instrumentale în spațiul problemelor lumii reale, într-o
organizare practică și creativ –explorativă;
organizarea curriculară în jurul unor macroteme;
stimularea curiozităţii şi eliminarea plictiselii;
continuarea învăţării în afara şcolii.
Pentru a realiza în clasă o învăţare eficientă, învăţătorul ar trebui:
să se bazeze pe speranţa elevului de a avea succes;
să recurgă la activitatea în grupuri;
să se sprijine pe curiozitatea şi creativitatea elevilor, pe promovarea discuţiilor şi a
întrebărilor;
să angajeze elevii în activităţi practice;
să frâneze utilizarea memorării excesive;
să dea o perspectivă istorică;
să creeze ocazii de exersare a unei exprimări clare şi corecte;
să folosească, pe cât posibil, exemplele din realitatea imediată;
să conecteze elevul la problemele reale ale vieții de fiecare zi, într-un demers de apropiere,
conștientizare , participare;
să aleagă teme ce reflectă o viziune deschisă, integratoare și identificabilă în realitatea
imediată;
să creeze situații de învățare astfel încât elevul să devină proactiv și autonom.
186