-
INVĂŢAREA CREATIVĂ ÎN MICROGRUPUL DE ELEVI
Prof. GARDIN SORINA
Prof. PASCU BIANCA
Școala Gimnazială N. Simonide
Creativitatea, termen introdus în psihologia americană în deceniul al IV-lea al secolului
XX, cu scopul de a clarifica şi completa conceptul de “talent”, nu este altceva decât capacitatea sau
aptitudinea de a realiza ceva nou ( în raport cu ceea ce există vechi), original. Fiecare individ
posedă însuşiri proprii, ce îi permit să realizeze acte creative, însa la niveluri diferite de realizare,
deoarece potentialul creativ diferă de la o persoană la alta.
Demersul cercetării mele este centrat pe dezvoltarea potentialului creativ în cadrul micrigrupurilor
de elevi si mă refer aici, in special, la munca in echipă, impărtirea elevilor pe grupe si colaborare
in cadrul acestora, în scopul de a crea produse originale. Plec de la premiza că activitatea de grup
multiplică şansele de a se ajunge la formularea unor idei originale si eficiente, fapt ce mi-a fost
confirmat şi in cadrul desfaşurării activităţii mele didactice, mai precis in cadrul orelor de Limba
franceză. Grupul este o pluralitate dinamică de persoane , cu un scop comun. Edgar Faure spunea:”
Orice om primeşte două feluri de educaţie: una de la alţii si alta, mult mai importantă, pe care şi-o
face singur.” Pe de altă parte, Alex Osborn era de părere că:
“Colaborarea are tendinţa să stimuleze efortul fiecăruia si de asemenea forţa noastră de
asociere automată.”3
Creativitatea este educabilă si această educabilitate depinde într-o foarte mare masură de cel
care conduce procesul, in cazul nostru profesorul. Trebuie să dezvoltăm elevilor gândirea
independentă, originală, initiativa si să evităm conformismul, rigiditatea metodologică sau critica
prematură.
Ana Stoica4 reproduce un citat din Moore5, spunând că:” Este absolut sigur(…)că nu va
exista vreodată un ghid al creativităţiiastfel alcătuit si indexat, încât să-l putem deschide la un
anume capitol pentru a sti ce avem de făcut sau de gândit in etapa următoare. Există totuşi anumite
metode si priceperi călăuzitoare cu caracter general ce se pot aplica in multe sau poate în
majoritatea problemelor legate de creativitate.” Prin urmare, fiecare profesor trebuie să gaseasca
acele procedee care să contribuie la dezvoltarea creativitătii elevilor săi.
In puţina experienţă didactică pe care o am(deoarece sunt professor de Limba franceză doar
din 2007),am remarcat că elevii sunt mult mai creativi atunci când muncim pe grupe. Doarece
liceul la care lucrez este unul cu profil ethnic, scopul meu este acela de a le dezvolta mai mult
competenţele de comunicare orală(Compréhension orale, Production orale) si mai putin cele de
comunicare scrisă.
Grupele le stabilesc in funcţie de personalitatea elevului si mai ales de aptitudinile
intelectuale ale acestuia.
O metodă foarte interesantă, pe care am aplicat-o cu succes la nivelul B1 spre B2, este
sinectica. Ea consta in asocierea unor elemente diverse, aparent fara nicio legatură între ele.
Psihologul Jaoui H. consideră: “în aceepţiunea cea mai răspândită, creativitatea este considerată ca
un process de asociere şi de combinare, în ansambluri noi, a unor elemente inedite.”6
OSBORN, Alex – L’imagination constructive.Principes et processus de la pensée creative et du brainstorming,
Paris, Ed. Dunod, 1971, p.67-68.
4
STOICA, Ana-Creativitatea elevilor, Posibilitati de cunoastere si educare, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1983.
5
Moore, A.D.-Inventie, descoperire, creativitate(traducere), Bucuresti, Editura enciclopedica romana, 1975,
p.158.
6
JAOUI, H-La créativité, Paris, Ed.Seghers, 1975, p.36.
3
183