-
ABORDAREA INTEGRATĂ ÎN ÎNVĂŢAREA ŞTIINŢELOR NATURII
Prof.inv.primar, FERLOVICI GABRIELA
Scoala Gimnazială „M.C.Epureanu” Bârlad
Dinamica socială a ultimelor decenii aduce în faţa lumii contemporane o serie de provocări
faţă de care educaţia nu poate rămâne indiferentă. Niciodată omenirea nu s-a confruntat simultan cu
atâtea probleme complexe care implică analize şi rezolvări la scară planetară, cum ar fi:
globalizarea, interculturalitatea, protecţia mediului, sărăcia, explozia informaţională, conflictele.
Toate acestea revendică o abordare integrată şi în sfera educaţiei.
Pentru a face faţă schimbărilor caracteristice lumii contemporane, elevii au nevoie de
competenţe strategice ca: abilitatea de a învăţa cum să înveţe, abilitatea de evaluare şi rezolvare de
probleme. Profundele transformări din cadrul societăţii afectează direct şi sensul învăţământului
românesc. Este nevoie de o abordare modernă, de un nou mod de gândire pentru depăşirea unor
graniţe rigide între disciplinele de învăţământ în vederea explicării mai în profunzime a
fenomenelor. Activităţile pe discipline trebuie să alterneze cu cele transdisciplinare pentru crearea
unui context al predării integrate în care întreaga activitate să fie centrată pe elev, pe demersurile
intelectuale şi afective ale acestuia.
La nivel curricular, integrarea înseamnă stabilirea de relaţii clare între cunoştinţele,
capacităţile, competenţele, atitudinile şi valorile care aparţin unor discipline şcolare distincte.
Abordarea integrată/cross-curriculară propune o viziune holistă şi constructivistă asupra
procesului de predare-învăţare, prin stabilirea unor grade diferite de integrare la nivelul obiectivelor,
conţinuturilor, metodologiei, conceptelor etc., urmărind atingerea unor rezultate pentru care nu mai
sunt suficiente cadrele unei anumite discipline.
Integrarea are mai multe niveluri, corespunzătoare paşilor spre transdisciplinaritate:
transdisciplinaritatea: reprezintă gradul cel mai elevat de integrare al curriculum-ului. Abordarea
integrată la acest nivel se realizează prin fuziune, adică renunţarea completă la limitele disciplinelor
de studiu implicate. Transdisciplinaritatea încorporează mai multe niveluri de intervenţie educativă.
B. Niculescu arată că ,,disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea şi
transdisciplinaritatea sunt patru săgeţi ale unuia şi aceluiaşi arc: al cunoaşterii”.
pluridisciplinaritatea sau multidisciplinaritatea se referă la faptul că o temă aparţinând unui anumit
obiect de studiu este supusă analizei din perspectiva mai multor discipline, acestea rămânând
nealterate ca structură şi menţinându-se independente între ele. Abordarea integrată la acest nivel se
realizează printr-o corelare a demersurilor mai multor discipline, în vederea clarificării unei
probleme din mai multe unghiuri.
interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii curriculare. În urma acestei
intersectări pot lua naştere diferite obiecte de studiu. Abordarea integrată la acest nivel se realizează
prin ignorarea limitelor stricte ale disciplinelor, căutând teme comune diferitelor obiecte de studiu,
care pot duce la realizarea obiectivelor învăţării la un grad mai înalt.
În continuare mă voi referi la abordarea integrată la disciplina Ştiinţe ale naturii. Curriculum-ul de
Ştiinţe ale naturii este structurat astfel încât permite variate legături între domeniile recunoscute sub
denumirea de Ştiinţe ale naturii (este vorba de biologie, fizică, chimie), dar şi între acestea şi alte
domenii din curriculum-ul învăţământului din ciclul primar.
Propun un model de aplicaţie a abordării integrate de tip vertical, la nivel interdisciplinar:
Abordarea interdisciplinară – clasa a III-a
Ştiinţe ale naturii: Activitatea propusă- Observarea şi recunoaşterea
anotimpului de toamnă.
Limba română/Cunoaşterea mediului
Conversaţie – anotimpul toamna:
caracteristicilor specifice
167