SNAIC2015 | Page 175

- ABORDAREA INTEGRATĂ ÎN ÎNVĂŢAREA ŞTIINŢELOR NATURII Prof.inv.primar, FERLOVICI GABRIELA Scoala Gimnazială „M.C.Epureanu” Bârlad Dinamica socială a ultimelor decenii aduce în faţa lumii contemporane o serie de provocări faţă de care educaţia nu poate rămâne indiferentă. Niciodată omenirea nu s-a confruntat simultan cu atâtea probleme complexe care implică analize şi rezolvări la scară planetară, cum ar fi: globalizarea, interculturalitatea, protecţia mediului, sărăcia, explozia informaţională, conflictele. Toate acestea revendică o abordare integrată şi în sfera educaţiei. Pentru a face faţă schimbărilor caracteristice lumii contemporane, elevii au nevoie de competenţe strategice ca: abilitatea de a învăţa cum să înveţe, abilitatea de evaluare şi rezolvare de probleme. Profundele transformări din cadrul societăţii afectează direct şi sensul învăţământului românesc. Este nevoie de o abordare modernă, de un nou mod de gândire pentru depăşirea unor graniţe rigide între disciplinele de învăţământ în vederea explicării mai în profunzime a fenomenelor. Activităţile pe discipline trebuie să alterneze cu cele transdisciplinare pentru crearea unui context al predării integrate în care întreaga activitate să fie centrată pe elev, pe demersurile intelectuale şi afective ale acestuia. La nivel curricular, integrarea înseamnă stabilirea de relaţii clare între cunoştinţele, capacităţile, competenţele, atitudinile şi valorile care aparţin unor discipline şcolare distincte. Abordarea integrată/cross-curriculară propune o viziune holistă şi constructivistă asupra procesului de predare-învăţare, prin stabilirea unor grade diferite de integrare la nivelul obiectivelor, conţinuturilor, metodologiei, conceptelor etc., urmărind atingerea unor rezultate pentru care nu mai sunt suficiente cadrele unei anumite discipline. Integrarea are mai multe niveluri, corespunzătoare paşilor spre transdisciplinaritate: transdisciplinaritatea: reprezintă gradul cel mai elevat de integrare al curriculum-ului. Abordarea integrată la acest nivel se realizează prin fuziune, adică renunţarea completă la limitele disciplinelor de studiu implicate. Transdisciplinaritatea încorporează mai multe niveluri de intervenţie educativă. B. Niculescu arată că ,,disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea sunt patru săgeţi ale unuia şi aceluiaşi arc: al cunoaşterii”. pluridisciplinaritatea sau multidisciplinaritatea se referă la faptul că o temă aparţinând unui anumit obiect de studiu este supusă analizei din perspectiva mai multor discipline, acestea rămânând nealterate ca structură şi menţinându-se independente între ele. Abordarea integrată la acest nivel se realizează printr-o corelare a demersurilor mai multor discipline, în vederea clarificării unei probleme din mai multe unghiuri. interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii curriculare. În urma acestei intersectări pot lua naştere diferite obiecte de studiu. Abordarea integrată la acest nivel se realizează prin ignorarea limitelor stricte ale disciplinelor, căutând teme comune diferitelor obiecte de studiu, care pot duce la realizarea obiectivelor învăţării la un grad mai înalt. În continuare mă voi referi la abordarea integrată la disciplina Ştiinţe ale naturii. Curriculum-ul de Ştiinţe ale naturii este structurat astfel încât permite variate legături între domeniile recunoscute sub denumirea de Ştiinţe ale naturii (este vorba de biologie, fizică, chimie), dar şi între acestea şi alte domenii din curriculum-ul învăţământului din ciclul primar. Propun un model de aplicaţie a abordării integrate de tip vertical, la nivel interdisciplinar: Abordarea interdisciplinară – clasa a III-a Ştiinţe ale naturii: Activitatea propusă- Observarea şi recunoaşterea anotimpului de toamnă. Limba română/Cunoaşterea mediului Conversaţie – anotimpul toamna: caracteristicilor specifice 167