-
Implicarea deosebită a copiilor în astfel de activităţi ,a dus la concluzia că, prin abordarea
integrată a conţinuturilor copiii vor dezvolta o atitudine pozitivă ce va implica flexibilitate în
gândire şi dezvoltarea aptitudinilor necesare progresului şcolar.
BIBLIOGRAFIE
Cerghit I., (2008), Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii,
Editura Polirom, Iaşi.
Preda V., Pletea M., Grama F., Cocoş A., Oprea D., Călin M., (2005), Ghid pentru proiecte
tematice. Abordarea în manieră integrată a activităţilor din grădiniţă, Editura Humanitas
Educaţional, Bucureşti.
Ciolan, Lucian,( 2008), Invatarea integrata, Editura Polirom, Iasi
UN MODEL DE ACTIVITATE INTEGRATĂ LA CLASA I
Prof. GABRIELA DOROFTE
Scoala Gimnaziala George Tutoveanu Barlad
Termenul de curriculum integrat sau de instruire integrată se referă la o anumită modalitate
de predare, de organizare si planificare a instruirii care produce o interrelationare a disciplinelor sau
a obiectelor de studiu, astfel încât vine în întâmpinarea nevoilor de dezvoltare ale elevilor, ajută la
crearea de conexiuni între ceea ce învaţă elevii si experienţele lor prezente si trecute.
La nivelul curriculum-ului, integrarea înseamnă stabilirea de relaţii clare de convergentă între
cunoştintele, deprinderile, competenţele, atitudinile si valorile care îşi au bazele in interiorul unor
discipline şcolare distincte.Integrarea este un proces divers si complex, care merge progresiv de la
modelul clasic disciplinar până la disoluţia totală a barierelor disciplinare – transdisciplinaritatea.
Problemele concrete de viată, ce trebuie rezolvate zi de zi, au un caracter integrat si nu pot fi
solutionate decât apelându-se la cunoştinţe, deprinderi, competenţe ce nu sunt încadrate în contextul
strict al unui obiect de studiu. Pentru ca elevii zilelor noastre să facă faţă solicitărilor lumii
contemporane, trebuie să le formăm capacitatea de a realiza transferuri rapide si eficiente între
discipline, de a colecta, sintetiza si de a pune la lucru împreună cunoştintele dobândite prin
studierea disciplinelor scolare. Dacă succesul şcolar este dat de performanţa elevului în cadrul
contextelor disciplinare, succesul în viaţa personală , profesională si socială este dat tocmai de
capacitatea de a ieşi din tiparul unei discipline şi de a realiza conexiuni si transferuri rapide între
discipline pentru soluţionarea problemelor ivite.
Curriculum-ul integrat presupune o anumită modalitate de predare si o anumitã modalitate de
organizare si planificare a instruirii şi produce o interrelaţionare a disciplinelor sau obiectelor de
studiu, astfel încât să se răspundă nevoilor de dezvoltare ale elevilor. Nivelurile integrării
curriculare
sunt monodisciplinaritatea si pluridisciplinaritatea(multidisciplinaritatea),integrarea
transdisciplinară.
Integrarea continuturilor şcolare este o necesitate şi un deziderat. Strategiile de predare / învăţare
integrată, precum şi nivelurile la care acestea se realizează sunt condiţionate de o multitudine de
factori, de natură obiectivă dar şi subiectivă. Ele au avantaje, dar şi dezavantaje. În dorinţa noastră
de a fi moderni însă, de a inova practica şcolară, trebuie prudenţă, întrucât echilibrul între extreme
(diferenţiere pe discipline sau integrare totală) se pare că este soluţia cea mai eficientă. Se impune,
însă, ca şi în plan teoretic să stăpânim conceptele, pentru a nu pretinde că predăm interdisciplinar,
când de fapt realizam altceva.
Prin aceste activităţi se pune accent pe dezvoltarea gândirii critice, pe formarea de competenţe
practice, pe feed-back-ul pozitiv, pe măsurarea şi aprecierea competenţelor. Se cultivă
independenţa, deschiderea spre inovaţie, emoţiile pozitive, autocontrolul.
145