-
Bibliografie:
1. Bocoş, M., Chiş, V., Abordarea integrată a conţinuturilor curriculare, particularizări pentru
învăţământul primar ; Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj –Napoca, 2012
2. Bocoş, M., Teoria curriculumului. Elemente conceptuale şi metodologice; Ed. Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008
3. Chiş ,V., Provocările pedagogiei contemporane; Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,
2002
4. Ciolan, L., Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Ed. Polirom,
Iaşi, 2008
5. Ionescu, M., Instrucţie şi educaţie, ediţia II-a revăzută; Ed. University Press, Arad, 2007
DEMERSURI INTEGRATE ÎN SPAȚIUL EDUCAȚIONAL ROMÂNESC
prof. înv. primar CONSTANȚA CRISTEA,
Școala Gimnazială „Otilia Cazimir”, Iași
prof. înv. primar ALBINIȚA LAZĂR,
Școala Gimnazială „Titu Maiorescu”, Iași
„Există un singur obiect de studiu pentru educaţie, şi acela este Viaţa, în toate manifestările sale”.
Alfred North Whitehead
Funcționarea eficientă a sistemele educaţionale moderne impune cu necesitate definirea unor
noi paradigme metodologice, care acordă o atenţie crescândǎ modelelor de abordare integrată a
instruirii.
Astfel, în spațiul educațional românesc se realizează cu pași mici trecerea de la modelul
monodisciplinar (căruia școala românească îi este încă tributară) la modele de tip transdisciplinar/
integrat ale predǎrii-învǎţǎrii-evaluǎrii.
În contextul dezvoltării unor noi paradigme educaţionale, este imperios necesar să se facă
trecerea de la savoir (a ști) la savoir faire ( a ști „să faci” și să utilizezi cunoștințele, transformândule în deprinderi) și, cel mai important, a ajunge la savoir être, care implică, deja, interiorizarea
complexului de cunoștințe – deprinderi și transformarea lor, prin adăugarea componentei valoric –
atitudinale, în abilități și competențe de viață.
Acesta ar trebui să fie scopul final al oricărei acțiuni educative: a-l înzestra pe cel care învață
cu resurse/ tehnici/ abilități care să asigure o adaptare eficientă și o optimizare permanentă a
traseului de viață, respectiv a celui educațional.
Literatura pedagogică actuală abordează integrarea curriculară drept o modalitate modernă,
inovatoare de proiectare a curriculum-ului, care presupune organizarea și combinarea sintetică a
conţinuturilor din domenii diferite ale cunoaşterii, astfel încât să se asigure achiziţia de către elevi a
unei imagini coerente, unitare despre lumea reală.
Termenul „curriculum integrat” sugerează corelarea conţinuturilor din domenii disciplinare
diferite, dar și o nouă viziune asupra strategiei didactice, care presupune, încă din momentul
proiectării scenariului didactic, un complex de metode – mijloace – resurse care să asigure
transmiterea – dobândirea conținuturilor în cea mai eficientă formulă, integrativ - inovativă.
Integrarea conţinuturilor vizează, așadar, crearea și funcționarea unor relaţii strânse între
concepte, abilităţi, valori aparţinând disciplinelor şcolare distincte.
Astfel, o atenție deosebită va fi pusă pe dezvoltarea capacităţii de a realiza transferuri rapide
şi eficiente între cunoștințe, deprinderi şi competenţe din diferite discipline, precum și a le
achiziționa, a le sintetiza şi a le utiliza sistematic şi integrat.
Schimbarea fundamentală constă în modul de realizare a cunoaşterii, care transferă accentul,
de la cunoaşterea de tip disciplinar la cunoaşterea de tip transdisciplinar. Treptat, se renunţă la
fragmentarea pe discipline în favoarea integrării acestora.
117