-
tragă propriile concluzii în legătură cu acestea. Capacitatea lor de asimilare nu se va separa de
conţinutul materiilor, ele au loc simultan. Învăţarea se bazează astfel pe interrelaţionare şi integrare.
Tematica este astfel realizată încât, prin metoda predării integrate, copiii să participe, să se
implice cât mai mult, atât efectiv cât şi afectiv, prin antrenarea unor surse cât mai variate, prin
prezentarea conţinutului cu ajutorul experienţelor diverse, exersării tuturor analizatorilor, al
învăţării prin descoperire.
Abordarea integrată a activităţilor promovează învaţarea centrată pe copil, acesta beneficiind
de:
-posibilităţi de a se manifesta natural, fără a sesiza că această activitate este „impusă”;
-personalitatea copilului se dezvoltă ;
-copilul învaţă lucrând;
-mai multă libertate în acţiune;
-oportunităţi de a se implica în pregătirea activităţilor cautând şi aducând diferite materiale de
acasă;
-sporirea încrederii în propriile posibilităţi, deveninând capabili să îndeplinească sarcinile ce lea ales sau li s-au încredinţat;
-orice lucrare care se finalizează duce la dezvoltarea personalităţii copilului;
-educarea capacităţii de a lucra în grup, de a ajuta la îndeplinirea sarcinilor echipei;
-manifestarea creativităţii în toate domeniile;
-contribuie la formarea stimei de sine şi la dezvoltarea spiritului participativ.
Învățătorul care trebuie să fie preocupat să conceapă scenarii si să ofere situaţii de învăţare
interesante pentru copii - are următoarele oportunităţi:
-încurajează diferite tipuri de comportament;
-cunoaşte mai bine copiii;
-aplică metode noi, activ-participative ;
-stabileşte relaţii de tip colaborativ cu ceilalți învățători şi clase din unitate, cat şi cu părinţii
copiilor.
Reuşita predării integrate a conţinuturilor în școală, ţine în mare măsură de gradul de
structurare a conţinutului proiectat, într-o viziune unitară, urmărind anumite finalităţi.
Activitatea integrată se dovedeşte a fi o soluţie pentru o mai bună corelare a activităţilor de
învăţare cu societatea, cultura şi tehnologia didactică. Ea lasă mai multă libertate de exprimare şi
acţiune atât pentru copil cât şi pentru cadre didactice.
Prin aceste activităţi se aduce un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului didactic,
punându-se accent pe joc ca metodă de bază a acestui proces. Elevii sunt stimulați și atrași prin
diversitatea activităților de învățare dintr-o singură oră și prin apariția elementului de surpriză. Se
imprimă lecției un caracter aparte, diferit de modul tradițional.
Bibliografie:
Bocoş, M.,(2005), „Teoria şi practica cercetării pedagogice”, ediţia a –II-a, Editura Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca;
Ciolan, L., Ciolan, L., (2006), ”Demersuri integrate în învățământul primar”, curs P.I.R.;
Ionescu, M., Radu, I., (2001), „Didactica modernă”, Editura Dacia, Cluj-Napoca
90