-
TRANSDISCIPLINARITATEA ÎN CONTEXTUL NEVOILOR DE ÎNVĂŢARE
Prof. înv. primar Bîgu Dorina
Școala Gimnazială „George Tutoveanu” Bârlad
”Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu știe să citească, ci cel care nu a învățat cum să
învețe.”
Herbert Gerjuooy
I. ABORDAREA INTEGRATĂ
Învățământul românesc în ultimul deceniu a cunoscut o continuă transformare și dezvoltare a
conținutului, metodologiei și strategiei didactice. Noile concepte educația timpurie, educația
centrată pe copil, învățarea prin descoperire, inteligența emoțională, parteneriat educațional, a dus
la o explozie informațională care a condus nu numai la creșterea cantitativă a cunoștințelor, ci și la
esențializare și integrare.
Din perspectiva didactică, integrarea vizează asocierea diferitelor obiecte de studiu din același
domeniu sau din domenii diferite, într-o planificare unică a învățării, iar din punct de vedere a
curriculumului integrarea prevede stabilirea de relații sau de domenii diferite, într-o planificare
unică a învățării.
Succesul noii abordări integrate constă în faptul că metodologia elaborării curriculumului îi
cere educatorului să selecționeze, să utilizeze, să dozeze sau să articuleze toate componentele și
etapele activităților didactice în funcție de obiective, evitând izolarea sau suprasaturarea unei
componente (metode, mijloace )în dauna altora. (George Vaidanu, 1968, pag. 69)
Cea mai rapidă extensie a predării integrate o întâlnim în învățământul preșcolar și primar
unde se dovedește a fi o bună corelare a științei cu societatea, cultura și tehnologia.
La nivel curricular abordarea integrată este un proces complex cu multă diversitate care
pornește progresiv de la modelul clasic disciplinar la traversarea barierelor obiectelor de studiu,
aducând împreună diferite aspecte ale curriculumului în asociații semnificative care să se centreze
pe ariile mai largi de studiu, sintetizând organizarea didactică a informațiilor din domenii diferite
ale cunoașterii în vederea construirii holistice și interactive asupra lumii reale. Această integrare
vizează formarea unor competențe, atitudini și valori transversale și transferabile, utile pentru
dezvoltarea personală și socială a elevilor pentru a putea face față solicitărilor lumii contemporane.
Ei trebuie să aibă capacitatea de a realiza transferuri rapide și eficiente între discipline, de a colecta,
sintetiza și de a pune la lucru împreună cunoștințele dobândite prin studierea disciplinelor școlare.
Principalele niveluri ale integrării cunoștințelor sunt:
integrarea intradisciplinară este definită ca stabilirea unor relații intre mai multe
științe vizând operația de conjugare a doua sau mai multe conținuturi interdependente ale
învățării, aparținând aceluiași domeniu de studiu, pentru a rezolva o problema, a studia o temă sau
a dezvolta deprinderi sau discipline;
integrarea multidisciplinară vizează punerea împreună a unor discipline care nu sunt
neapărat vecine și cu legături evidente între ele;
integrarea pluridisciplinară se referă la situatia în care o temă ce aparţine unui anumit
domeniu este supusă analizei din perspectiva mai multor discip line, acestea din urmă păstrându-şi
neschimbată structura si rămânând independente unele în raport cu celelalte.implică corelarea
unor discipline înrudite;
69