mai ales atunci când proiectantul (profesor non-informatician) a depășit etapa de început a folosirii
TIC, cea în care “rula o lecție” de pe CD în laborator. Este necesar să putem diferenția etapele infuziei
TIC acestea fiind în concordanță cu nivelul de competențe ale profesorului:
a) substituția, când practicile instruirii se desfășoară tradițional, dar cu utilizarea accidentală
a noilor tehnologii; de exemplu, singurului computer din clasă, în locul unei scheme
desenate pe tablă,
b) tranziția, când noile practici încep să apară, iar vechile practici încep să fie puse sub semnul
întrebării; de exemplu, utilizarea unor softuri pentru exersare (de tip drill and practice);
rularea unei “lecții” în întregime, chiar dacă alt moment al activității de învățare putea fi
rezolvat mai eficient pe altă cale,
c) transformarea, când tehnologiile TIC facilitează practici noi, în comparație cu care cele
tradiționale apar perimate; de exemplu, în cazul utilizării softurilor de simulare a unor
procese.
O privire obiectivă din acest punct de vedere asupra ponderii TIC în învățământul românesc
l-ar putea încadra, cu indulgență, în etapa de mijloc – tranziție.
STRATEGII DIDACTICE MODERNE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
Prof. EDUARD URSU
Şcoala Gimnazială,,Stefan cel Mare,, Vaslui
Lucrarea este o încercare de prezentare a formării obişnuinţei de folosire a metodelor
didactice moderne(modelarea) de către profesori prin implicarea acestora în procesul instructiveducativ. Pentru a ajunge la formarea competenţelor de predare se impune cunoaşterea strategiilor de
folosire a metodelor didactice. Acest lucru presupune pentru fiecare metodă in parte cunoaşterea si
respectarea structurii, a modalităţilor de organizare, a strategiei de lucru, a situaţiei de
folosire, aavantajului, a dezavantajului si a eficienţei. Eficienţa unei metode creşte atunci
cand este însoţită de altă metoda prin care se subliniază anumite aspecte; se conştientizează scopul
urmarit; se reactualizează cunoştinţele; se realizează intr-o formă dinamică, atractivă; are un ritm
corespunzator de prezentare, dând posibilitatea elevilor să vizualizeze, să perceapa, să înţeleagă, să
reţină informatiile.Caracteristic disciplinei educaţie fizică si sport este faptul ca însuşirea
deprinderilor motrice, a cunostinţelor specifice acestora, dar şi a celor ajutătoare se realizează in mod
pregnant in lectia de educaţie fizică, prin exersarea repetată (in proportie de 90%). Această
caracteristică specifică, impune profesorului de educaţie fizică alegerea celor mai potrivite şi adaptate
metode si procedee metodice, in functie de etapele procesului instructiv-educativ (proiectarea,
predarea, invatarea si evaluarea), dar si in funcţie de posibilităţile elevilor. Măiestria profesorului
constă în realizarea combinaţiei diferitelor metode didactice, care să asigure insuşirea deprinderilor
motrice, reţinerea cunoştinţelor de specialitate, dezvoltarea fizică armonioasă, educarea aptitudinilor
psihomotrice, morale si de voinţă.Fundamentarea teoretică- Problematica sistemului şi procesului de
învăţământ în instituţiile preuniversitare, tendinţe metodologice privind eficientizarea procesului
instructiv-educativ de educaţie fizică, strategii didactice contemporane utilizate în lecţia de educaţie
fizică
Metodele de proiectare didactic. Procesul de proiectarea activităţii de educaţie fizică şi sport se
realizează cu ajutorul mai multor metode. Cu ajutorul lor se asigură structurarea conţinutului si
realizarea obiectivelor educaţiei fizice si sportului. Din grupa metodelor folosite in activitatea de
programare şi proiectare, ce contribuie la ordonarea şi dirijarea procesului de predare, învaţare,
evaluare subliniem: modelarea, instruirea programată, algoritmizarea. Aceste trei metode, cu ajutorul
cărora se realizeaza proiectarea didactică, nu sunt folosite separat ele se intercondiţionează si se
completează reciproc, asigurând astfel eficacitatea procesului educativ. Exista autori care le prezinta
545