SNAIC2015 | Page 447

- STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL MODERN Profesor ROBU IONELA Şcoala Gimnazială “George Tutoveanu”Bârlad Strategiile didactice sunt modalităţi de organizare şi conducere a procesului de predare-învăţare – evaluare pe baza combinării metodelor, mijloacelor de învăţământ şi a formelor de grupare a elevilor, în scopul obţinerii unor performanţe optime. Strategiile didactice îşi aduc contribuţia la optimizarea procesului de instruire şi formare a personalităţii. Cu ajutorul lor profesorul coordonează activitatea instructivă, o dirijează, o controlează şi o adaptează continuu în direcţia impusă de finalităţile actului educaţional. Procesul instructiv-educativ poate fi optimizat cu ajutorul acelor metode care angajează elevul într-o activitate cognitivă proprie, care mobilizează toate funcţiile intelectuale şi toate energiile emoţional-motivaţionale ale acestuia în vederea realizării sarcinii de învăţare. Alegerea unei strategii se face în funcţie de anumite criterii: natura şi specificul conţinutului ştiinţific, particularităţile de vârstă şi individuale, situaţia concretă, dotarea şcolii, timpul şcolar disponibil pentru realizarea activităţii .Didactica modernă spre deosebire de şcoala tradiţională pune accent pe latura formativă a învăţării, preocupându-se de identificarea de modalităţi eficiente de organizare şi îndrumare a activităţii elevilor, promovând ideea de efort personal, îndrumându-i la căutări, explorări, cercetări, care să-i conducă la redescoperirea adevărului pe cât posibil prin forţe proprii. În felul acesta profesorul devine organizatorul unor experienţe de învăţare relevante, creând un mediu educaţional care încurajează angajarea elevilor în activitate şi interacţiune pozitivă. Pentru a răspunde exigenţelor actuale, profesorul trebuie să găsească modalităţile optime de abordare a procesului de predare-învăţare. Valoarea lecţiei în şcoala modernă se apreciază şi prin prisma gradului de implicare a elevilor în desfăşurarea sa, considerat de I. Cerghit, drept un indice esenţial al calităţii. Nu există strategii universal valabile, care să asigure succesul demersului didactic, profesorul caută de fapt strategia adecvată disciplinei, clasei, lecţiei, momentului etc.Următoarele strategii didactice sunt mai importante:  Strategii inductive al căror demers didactic este de la particular la general;  Strategii deductive, ce urmează calea raţionamentului invers faţă de cele inductive, pornind de la general la particular;  Strategii analogice în cadrul cărora predarea şi învăţarea se desfăşoară cu ajutorul modelelor;  Strategii transductive- cum sunt explicaţiile prin metafore;  Strategii mixte: inductiv-deductive şi deductiv-inductive;  Strategii algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive, expozitive, programate şi algoritmice propriu-zise;  Strategii euristice de elaborare a cunoştinţelor prin efort propriu de gândire, folosind problematizarea, descoperirea, modelarea, dialogul euristic, asaltul de idei, experimentul de investigare având ca efect stimularea creativităţii. METODA CUBULUI Metoda cubului este folosită pentru explorarea unui subiect din mai multe perspective . Ea oferă posibilitatea de a dezvolta competenţele necesare abordării complexe şi integratoare. Se aplică cu precădere în activităţile de observare desfăşurate frontal. Profesorul distribuie fiecărui elev o sarcină care să motiveze învăţarea. În realizarea acestei metode se parcurg următoarele etape: realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie,compară,analizează,asociază,aplică,argumentează;se anunţă tema; se împarte clasa în şase grupe, fiecare examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una din feţele cubului; redactarea finală şi prezentarea celorlalte grupe; afişarea formei finale. Avantaje: -determină participarea conştientă a elevilor prin implicarea maximă a acestora în rezolvarea sarcinilor; -permite diferenţierea sarcinilor de învăţare ; 439