-
STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL MODERN
Profesor ROBU IONELA
Şcoala Gimnazială “George Tutoveanu”Bârlad
Strategiile didactice sunt modalităţi de organizare şi conducere a procesului de predare-învăţare –
evaluare pe baza combinării metodelor, mijloacelor de învăţământ şi a formelor de grupare a elevilor, în
scopul obţinerii unor performanţe optime. Strategiile didactice îşi aduc contribuţia la optimizarea
procesului de instruire şi formare a personalităţii. Cu ajutorul lor profesorul coordonează activitatea
instructivă, o dirijează, o controlează şi o adaptează continuu în direcţia impusă de finalităţile actului
educaţional. Procesul instructiv-educativ poate fi optimizat cu ajutorul acelor metode care angajează
elevul într-o activitate cognitivă proprie, care mobilizează toate funcţiile intelectuale şi toate energiile
emoţional-motivaţionale ale acestuia în vederea realizării sarcinii de învăţare. Alegerea unei strategii se
face în funcţie de anumite criterii: natura şi specificul conţinutului ştiinţific, particularităţile de vârstă şi
individuale, situaţia concretă, dotarea şcolii, timpul şcolar disponibil pentru realizarea activităţii
.Didactica modernă spre deosebire de şcoala tradiţională pune accent pe latura formativă a învăţării,
preocupându-se de identificarea de modalităţi eficiente de organizare şi îndrumare a activităţii elevilor,
promovând ideea de efort personal, îndrumându-i la căutări, explorări, cercetări, care să-i conducă la
redescoperirea adevărului pe cât posibil prin forţe proprii. În felul acesta profesorul devine organizatorul
unor experienţe de învăţare relevante, creând un mediu educaţional care încurajează angajarea elevilor în
activitate şi interacţiune pozitivă. Pentru a răspunde exigenţelor actuale, profesorul trebuie să găsească
modalităţile optime de abordare a procesului de predare-învăţare. Valoarea lecţiei în şcoala modernă se
apreciază şi prin prisma gradului de implicare a elevilor în desfăşurarea sa, considerat de I. Cerghit, drept
un indice esenţial al calităţii. Nu există strategii universal valabile, care să asigure succesul demersului
didactic, profesorul caută de fapt strategia adecvată
disciplinei, clasei, lecţiei, momentului
etc.Următoarele strategii didactice sunt mai importante:
Strategii inductive al căror demers didactic este de la particular la general;
Strategii deductive, ce urmează calea raţionamentului invers faţă de cele inductive, pornind de la
general la particular;
Strategii analogice în cadrul cărora predarea şi învăţarea se desfăşoară cu ajutorul modelelor;
Strategii transductive- cum sunt explicaţiile prin metafore;
Strategii mixte: inductiv-deductive şi deductiv-inductive;
Strategii algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive, expozitive, programate şi algoritmice
propriu-zise;
Strategii euristice de elaborare a cunoştinţelor prin efort propriu de gândire, folosind
problematizarea, descoperirea, modelarea, dialogul euristic, asaltul de idei, experimentul de
investigare având ca efect stimularea creativităţii.
METODA CUBULUI
Metoda cubului este folosită pentru explorarea unui subiect din mai multe perspective . Ea oferă
posibilitatea de a dezvolta competenţele necesare abordării complexe şi integratoare.
Se aplică cu precădere în activităţile de observare desfăşurate frontal.
Profesorul distribuie fiecărui elev o sarcină care să motiveze învăţarea. În realizarea acestei metode
se parcurg următoarele etape: realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele:
descrie,compară,analizează,asociază,aplică,argumentează;se anunţă tema; se împarte clasa în şase
grupe, fiecare examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una din feţele cubului; redactarea finală
şi prezentarea celorlalte grupe; afişarea formei finale.
Avantaje:
-determină participarea conştientă a elevilor prin implicarea maximă a acestora în rezolvarea
sarcinilor;
-permite diferenţierea sarcinilor de învăţare ;
439