-
în ceea ce face, conferă semnificaţii, trăieşte activitatea cu elevii, cu un indice de intervenţie
personală importantă.
Bibliografie:
- Ardelean Delia Mariana, Pop Viorica Livia, Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din
mediul rural prin activități de mentorat, 2011, Editura Didactică și Pedagogică, București
- Petrescu P., Pop V., Transdisciplinaritatea – o nouă abordare a situațiilor de învățare, Editura
Didactică și Pedagogică București, 2007
- Dincolo de discipline – ghid pentru învățarea integrate/cross-curriculară, Editura Humanitas
Educațional, București, 2003
ABORDAREA INTEGRATĂ A CONŢINUTURILOR
ÎN GRĂDINIŢĂ
Prof. Inv. Presc. NEAGU CRISTINA MARIANA
G.O.N. Nr. 37 Constanta
Progresul uimitor al civilizaţiei contemporane, explozia informaţională, se resimt şi în
învăţământul românesc, acesta cunoscând, în ultimul deceniu, o continuă transformare şi dezvoltare
sub aspectul conţinutului, metodologiei şi strategiei didactice
Interdisciplinaritatea pedagogică reprezintă ansamblul relaţiilor şi interacţiunilor dintre diferitele
conţinuturi şi mesaje educaţionale ale unui demers didactic. Spiritul interdisciplinar în activitatea
didactică este considerat din ce în ce mai frecvent un indice al modernizării şi optimizării procesului
instructiv-formativ. Abordarea interdisciplinară a conţinuturilor educaţionale este astăzi o provocare
şi în acelaşi timp un imperativ pentru cadrele didactice şi pentru toate nivelele de şcolaritate. Mult
teoretizată, interdisciplinaritatea are în contextul educaţional actual şanse sporite de abordare, odată
cu asimilarea în practica şcolară a noii viziuni educaţionale propuse prin reforma învăţământului.
Atât reforma de orientare, cât şi cea de structură şi de conţinut, susţin interdisciplinaritatea ca un
principiu de organizare şi desfăşurarea a procesului educaţional. Gruparea disciplinelor şcolare în
arii curriculare şi formularea de finalităţi comune pentru fiecare din acestea este o invitaţie către o
abordare curriculară integrată, cel puţin în cadrul aceleiaşi arii curriculare. Modelul
interdisciplinarităţii pedagogice descrie, deci, saltul de la proiectarea şi propunerea conţinuturilor în
variantă tradiţională, în cadrul unor discipline separate, la organizarea şi parcurgerea conţinuturilor
într-o manieră integrată ce corespunde mai bine atât finalităţilor educaţionale ce vorbesc despre o
dezvoltare armonioasă şi integrală a individului cât şi noii viziuni epistemologice (post)moderne.
În contextul preşcolarităţii, curriculumul integrat este produsul educaţiei centrate pe copil, în care
accentul este pus pe importanţa necesităţilor, intereselor copilului şi al stilului propriu de învăţare
(Teoria inteligeţelor multiple). Potrivit S. Drake (1998) , curriculumul integrat necesită utilizarea în
manieră holistă, integratoare, a abilităţilor şi a competenţelor celor educaţi, iar accentul educaţiei ar
trebui să se pună pe capacitatea de a rezolva probleme şi de a le aplica în contexte reale. Prin
intermediul acestui tip de curriculum, este facilitată formarea şi exersarea abilităţilor copiilor de a
realiza conexiuni care să reprezinte lumea reală cât mai exact posibil.
Copiii au nevoie de ajutor pentru a realiza legături cu comunitatea în care trăiesc, fapt pentru
care, curriculumul cuprinde activităţi în care preşcolarii dobândesc anumite cunoştinţe, abilităţi,
competenţe aplicate în viaţa reală, aceştia devenind participaţi activi în viaţa comunităţii.
Literatura de specialitate ( Fogarty, 1993) ofera o serie de modele de organizare a
curriculumu-lui integrat: fragmentat, conectat, cuibarit, secvenţiat, intersectat, palmat, înşirat,
integrat, afundat, tip reţea.
Activităţile integrate sunt de patru feluri în funcţie de elementele de conţinut.Astfel avem:
- activitate integrată care cuprinde toate activităţile din cadrul unei zile;
- activitate integrată care integrează ALA şi ADE;
379