-
ABORDAREA INTEGRATĂ A ÎNVĂŢĂRII LA CLASA PREGĂTITOARE
Prof.înv.primar MIRCESCU ANGELICA,
Şcoala Gimnazială Nr.4 Moreni
Idealul educaţional al şcolii româneşti, stabilit prin legea învăţământului, vizează
dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, formarea personalităţii
autonome şi creative. Dinamica socială a ultimelor decenii a ridicat şi în faţa educaţiei o serie de
provocări, relevând faptul că deprinderile, competenţele, valorile şi atitudinile elevilor nu pot fi
formate strict prin intermediul disciplinelor şcolare clasice. Rolul noului educator este acela de a
aborda procesul educational astfel încât să-l apropie de contextul social în care elevii se vor integra
în viaţa cotidiană, de a avea în vedere complexitatea rolurilor elevii de azi le vor avea în societatea
viitoare, până la formarea lor ca fiinţe libere, creatoare. Se naşte astfel întrebarea dacă învăţământul
tradiţional mai răspunde dezideratelor societăţii moderne sau se impune depăşirea graniţelor rigide
ale disciplinelor şi deplasarea accentului spre conştientizare, cooperare, gândire critică şi creativă,
spre flexibilitate şi adaptare continuă la solicitările unei societăţi aflate în permanentă schimbare.
Aşadar, fenomenului educaţional i se impun restructurări adaptative, în scopul dezvoltării
capacităţii copilului de a realiza transferuri rapide şi eficiente între diferitele discipline, de a colecta,
a sintetiza şi a utiliza sistematic şi integrat cunoştinţele, deprinderile şi competenţele dobândite.
Noul mod de realizare a cunoaşterii transferă accentul de la cunoaşterea de tip disciplinar la
cunoaşterea de tip transdisciplinar. Treptat se renunţă la fragmentarea pe discipline în favoarea
integrării acestora.
Literatura de specialitate descrie integrarea curriculară drept o modalitate inovatoare de
proiectare a curriculumului, care presupune sintetizarea şi organizarea didactică a conţinuturilor pe
diferitele domenii ale cunoaşterii, astfel încât să se asigure că elevul achiziţionează o imagine
coerentă, unitară despre lumea reală. Foarte importantă însă este nu numai schimbarea de
curriculum, ci şi schimbarea referitoare la implementarea acestuia, un rol fundamental revenind
cadrelor didactice, care trebuie să realizeze un demers didactic în, între şi dincolo de orice
disciplină, în scopul realizării noului tip de educaţie definit de Comisia Internaţională pentru
Educaţia secolului XXI care se bazează pe patru competenţe fundamentale, de tip transdisciplinar: a
învăţa să cunoşti; a învăţa să faci; a învăţa să fii.
Din punct de vedere curricular, integrarea înseamnă:
organizarea, punerea în relaţie a disciplinelor şcolare, cu scopul de a evita izolarea lor tradiţională;
„procesul şi rezultatul procesului prin care elevul interpretează materia care îi este transmisă
pornind de la experienţa de viaţă şi de la cunoştinţele pe care deja le-a însuşit”( Lucian Ciolan)
stabilirea de relaţii de convergenţă între cunoştinţele, capacităţile, competenţele, atitudinile, valorile
ce aparţin unor discipline şcolare distincte;
proces educaţional organizat astfel încât să traverseze barierele obiectelor de studiu, predarea şi
învăţarea fiind văzute din perspectivă holistică, reflectând lumea reală
În funcţie de ce anume se integrează - cunoştinţe, deprinderi, competenţe, valori, atitudini,
metodologii de lucru şi cât de mult integrăm, putem distinge câteva niveluri de abordare integrată a
curriculumului:
Nivelul
Nivelul
Nivelul
Nivelul
transdisciplinar
intradisciplinar
interdisciplinar
pluridisciplinar
Integrarea intradisciplinară reprezintă corelarea a două sau mai multe conţinuturi aparţinând
aceleiaşi discipline „în vederea rezolvării unei probleme, studierii unei teme sau dezvoltării
abilităţilor.”(Dictionnaire actuelle de l’education, Guerin, 1993).
Realizarea de legături intradisciplinare se asigură, de exemplu, creându-se în mod frecvent
punţi între matematic ă şi explorarea mediului.
Integrarea nu se face ca scop în sine, ci atunci când elementele de conţinut se pot corela firesc.
365