-
ABORDAREA INTEGRATĂ ÎN
ÎNVĂŢAREA ŞTIINŢELOR NATURII
Prof. COLŢA MARIANA AURORA,
Scoala Gimnazială Lunca Cetăţuii Iaşi
,,Toate fazele educaţiei converg spre acelaşi ideal de om: omul ca zidar sau ca agricultor are
aceeaşi valoare ca omul în calitate de medic sau de înalt funcţionar şi fiecare om trebuie să-şi aibă locul în
grupul său şi în societatea oamenilor. Nici o fază a educaţiei nu este ultima, fiecare îşi are raţiunea sa de a
fi, dar ca etapă spre o realizare mai profundă a omului care se educă şi nu ca ţintă finală."
L. D'Hainaut, ,,Interdisciplinaritate şi integrare"
La nivel curricular, integrarea înseamnă stabilirea de relaţii clare între cunoştinţele,
capacităţile, competenţele, atitudinile şi valorile care aparţin unor discipline şcolare distincte.
În cadrul disciplinei Ştiinţe ale naturii, procesul de cunoaştere ştiinţifică presupune:
observarea;
clasificarea/gruparea, aplicarea unor metode specifice;
efectuarea unor analize cantitative şi calitative;
generalizarea, extinderea proprietăţilor observate asupra unei categorii mai largi;
gândirea şi regândirea întregului ansamblu.
Predarea ştiinţelor presupune cu necesitate:
transmiterea unui model de gândire specific;
reflectarea valorilor ştiinţifice;
stimularea curiozităţii şi eliminarea plictiselii;
continuarea învăţării în afara şcolii.
Pentru a realiza în clasă o învăţare eficientă la ştiinţe, învăţătorul ar trebui:
să se bazeze pe speranţa elevului de a avea succes;
să recurgă la activitatea în grupuri;
să se sprijine pe curiozitatea şi creativitatea elevilor, pe promovarea discuţiilor şi a întrebărilor;
să angajeze elevii în activităţi practice;
să frâneze utilizarea memorării excesive;
să dea o perspectivă istorică;
să creeze ocazii de exersare a unei exprimări clare şi corecte;
să folosească, pe cât posibil, exemplele din natură.
Caracteristici şi argumente ale activităţilor integrate:
le oferă elevilor posibilitatea de a se manifesta plenar în domeniile în care capacităţile lor sunt
cele mai evidente;
cultivă cooperarea şi nu competiţia;
elevii se deprind cu strategia cercetării; învaţă să creeze situaţii, să emită ipoteze asupra cauzelor
şi relaţiilor în curs de investigaţie, să estimeze rezultatele posibile, să mediteze asupra sarcinii date;
sunt instrumente de apreciere prognostică deoarece arată măsura în care elevii prezintă sau nu
anumite aptitudini şi au valoare diagnostică, fiind un bun prilej de testare şi de verificare a
capacităţilor intelectuale şi a aptitudinilor creatoare ale acestora.
Caracteristici şi argumente ale activităţilor integrate:
cadrul didactic trebuie să renunţe la stilul de lucru fragmentat, în care lecţiile se desfăşoară una
după alta, cu distincţii clare între ele, ca şi cum nu ar face parte din acelaşi proces şi să adopte o
temă de interes pentru elevi, care transcede graniţele diferitelor discipline, organizând cunoaşterea
ca un tot unitar, închegat;
Activitate integrata
101