SIMPOZIONUL NAȚIONAL ” ABORDAREA INTEGRATĂ A CONȚINUTURILOR- DE LA TEORIE LA PRACTICĂ ”
STRATEGII DIDACTICE PRIVIND ABORDAREA DIFERENȚIATĂ A ELEVILOR , ÎN VEDEREA DIMINUĂRII INSUCCESULUI ȘCOLAR
Prof . Prăjescu Lorena Nicoleta Școala Gimnazială „ George Tutoveanu ”, Bârlad , jud . Vaslui
Cum putem proceda cu elevii care manifestă dificultăţi în învăţarea la matematică şi au importante rămâneri în urmă ?
Am întâlnit frecvent diverse răspunsuri la această întrebare . Uneori , se consideră că de vină sunt elevii , care „ nu mai vor să înveţe “: se adoptă astfel o atitudine fatalistă , de tipul „ nu avem ce să facem “. Alteori , se consideră că nu există soluţii pentru a putea acorda mai multă atenţie „ copiilor rămaşi în urmă , care au de exersat exerciţii simple , în timp ce alţii lucrează probleme complicate “. Aceste răspunsuri arată că , în percepţia generală , întreaga responsabilitate a eşecului planează asupra elevului . La o analiză mai atentă , alte câteva motive ies însă imediat la lumină .
O ambianţa şcolară neprietenoasă , un climat instituţional rigid şi inconsecvent , fluctuaţiile în proiectarea şi aplicarea curriculumului şcolar , spraîncărcarea generată de tot felul de cauze contradictorii îndepărtează elevul de propriile sale aspiraţii , ducându-l în confuzie şi dezinteres . În acest fel , principalul motor al progresului şcolar , şi anume motivaţia pentru învăţare , este compromis . Ca obiect de studiu abstract şi complex , matematica şcolară este percepută de către mulţi elevi ca generatoare de eşec scolar .
O ambianţă şcolară în care elevul se simte bine , un climat instituţional în care elevul este implicat în alegerea parcursului de formare , un mediu centrat pe învăţare care valorizează fiecare membru al comunităţii , un curriculum şcolar echilibrat şi aplicat consecvent pe termen lung , un curriculum mai puţin aglomerat , în care se abordează şi se rezolvă mai puţine probleme , dar se aleg probleme semnificative şi acestea se aprofundează – toate acestea pun elevul în consens cu propriile sale aspiraţii , ducându-l spre realizare personală şi profesională . În acest fel , motivaţia pentru învăţare antrenează după sine o învăţare eficientă şi automotivare . Mai mult , într-un asemenea climat , profesorul şi elevul îşi asumă deopotrivă responsabilitatea asupra eşecului sau succesului , într-un parteneriat cu roluri diferite . Cum abordăm nuanţat învățarea diferenţiată ? „ Pedagogia şi psihologia modernă se manifestă frecvent împotriva sistemelor de catalogare şi repartizare a elevilor unei clase pe grupe de abilităţi . Totuşi acest fapt e compensat de necesitatea de a diversifica actul didactic până la individualizare pentru a răspunde nevoilor fiecărei persoane . În mod special în predarea-învăţarea matematicii , fenomenul diferenţierii elevilor apare pregnant , dar cu fluctuaţii mari pe parcursul şcolarităţii .“
Activitatea diferenţiată trebuie să-i cuprindă pe toţi elevii clasei , atât pe cei care întâmpină dificultăţi la învăţătură , cât şi pe cei cu posibilităţi deosebite , pentru ca , folosindu-se metode şi procedee specifice particularităţilor individuale , să se asigure stimularea dezvoltării lor până la nivelul maxim al disponibilităţilor pe care le are fiecare . Obiectivul fundamental urmărit al acestor tehnici este stimularea muncii independente a elevilor şi înlăturarea rămânerii în urmă a unora dintre ei .
În teoriile moderne ale învăţării , se porneşte de la constatarea că elevii sunt diferiţi prin profilurile de inteligenţă , dar şi prin contextele în care acestea se dezvoltă . Pentru ca elevii să-
8 DECEMBRIE 2017 90