SIMPOZIONUL NAȚIONAL ” ABORDAREA INTEGRATĂ A CONȚINUTURILOR- DE LA TEORIE LA PRACTICĂ ”
acumulate informal ” ( G . Văideanu , Educația la frontiera dintre milenii , 1988 ). Ea nu implică evaluări riguroase , dar implică cunoştinţe dobândite în formal , eforturile elevilor având caracter formativ-educativ , sunt facultative , presupun un demers cross- / trans- / interdisciplinar , sunt dirijate de personal specializat , aflat în strânsă legătură cu părinții , elevii , organizațiile socio-culturale sau politice . Conținutul este organizat pe arii de interes , nu pe ani de studiu sau pe discipline academice . În non-formal este promovată munca în echipă , educatul fiind resursă , producător , lider de opinie .
Pentru a stimula dezvoltarea cognitivă , spirituală , interpersonală și socială , activitățile nonformale , ca și cele formale , se adaptează cerințelor individuale ale elevilor , potențialului acestora .
În ultimul timp , constatăm o tendință de apropiere între educația formală și cea nonformală : prima tinde să devină tot mai flexibilă , mai adaptată nevoilor și motivațiilor specifice educabililor , în vreme ce a doua se organizează din ce în ce mai riguros , urmărește o cât mai explicată recunoaștere publică , folosește metode deja probate și recunoscute de specialiști , urmărește asigurarea unei anumite calități .
Cu toate acestea , educația nonformală își are rolul ei , sprijinind eforturile celor care doresc sporirea coerenței procesului instructiv-educativ : educația permanentă și orientarea prospectivă a educației .
Dobândirea , aprofundarea , consolidarea unor cunoştinţe în scopul formării unor competenţe , de către elevi are loc cel mai adesea în şcoală , însă aceste procese pot avea loc sau sunt suplimentate de acţiunile desfăşurate în afara sălii de clasă , de exemplu în muzee .
Muzeele sunt instituţii în care se realizează educaţie non-formală . Instituţiile de învăţământ ca şi muzeelefolosesc ca mijloace de educaţie lectura , filmul , slide-uri , computere , demonstraţii , etc . şi există tendinţa de a organiza subiectele din perspectivă academică .
Deşi , folosesc mijloace de educaţie similare , mediul educaţional non-formal diferă semnificativ de cel formal . Muzeeleau câteva caracteristici specifice , în comparaţie cu cele ale educaţiei formale ( desfăşurată ), sub raportul mediului educativ , stimulilor educaţionali , comportamentului dobândit şi consecinţelor învăţării . Analiză comparativă : educaţie formală – educaţie nonformală realizată în muzee Educaţia formală are loc în cadru instuţionalizat , în sala de clasă , după un anumit orar , sub îndrumarea profesorului , pe baza stimulilor , de obicei verbali , ceea ce minimalizează neatenţia .
8 DECEMBRIE 2017 154