SIMPOZIONUL NAȚIONAL ” ABORDAREA INTEGRATĂ A CONȚINUTURILOR- DE LA TEORIE LA PRACTICĂ ”
CAPITOLUL III . EDUCAŢIA FORMALĂ VERSUS EDUCAŢIA NON-FORMALĂ
3.1 . Analiză comparativă formal / non-formal
Etimologic , termenul de „ educaţie ” provine din „ educatio ” -creştere, formare .
Educaţia însumează toate acţiunile de modelare şi formare a omului în vederea atingerii unor finalităţi racordate la societatea contemporană . “ Prin educaţie desemnăm un ansamblu de influenţe care contribuie la formarea elevului ca om , respectiv acţiunea de modelare a naturii umane în direcţia realizării unor finalităţi în temeiul unor valori sociale acceptate ”( M . Ionescu , V . Chiş , 2010 ).
Ea îndeplineşte funcţie cognitivă , economică , axiologică de valorizare şi dezvoltare a potenţialului de creaţie , de formare şi de transmitere de cunoştinţe .
Educaţia poate fi formală ( desfăşurată în şcoală ), nonformală ( activităţi educative organizate în instituţii ca muzee , biblioteci , club de elevi ) şi informală ( mass-media , familie , prieteni , etc ).
Educaţia formală se realizează în cadru instituţionalizat , într-un cadru planificat , organizat , structurat , este organizată conştient , reglementată , dirijată , are scop formativ , inclusă în învăţămînt obligatoriu cu raportare la particularităţi individuale , cu deschideri spre autoeducaţie , evaluarea fiind predictivă , continuă şi sumativă , fiind astfel concepută şi valorificată pentru a viza reuşita şcolară şi finalizată cu recunoaşterea nivelului de pregătire .
Şcoala este un sistem deschis şi de dezvoltare social ce respect criterii pedagogice , managerial , metodice , sistematizare , optimizare , în acord cu particularităţile educaţilor . Ea joacă rol important în integrarea socială a individului .
Limite educaţiei formale : - centrarea pe performanţe înscrise în programe ; - centrarea pe memorizare a cunoştinţelor ; - evaluare , uneori , neobiectivă .
Educaţia nonformală implică activităţi educative structurate şi organizate într-un cadru instutiţionalizat dar desfăşurate în afara sistemului de învăţământ , în instituţii care au un anumit grad de independenţă , cu obiective diferenţiate , în care sunt implicaţi alţi factori sociali , dar în parteneriat cu şcoala .
Educația nonformală constituie „ ansamblul acțiunilor pedagogice proiectate și realizate într-un cadru instituționalizat extradidactic sau / și extrașcolar ” ( S . Cristea , Dicționar de pedagogie , 2000 ) văzut ca „ o punte între cunoștințele asimilate la lecții și informațiile
8 DECEMBRIE 2017 153