SIMPOZIONUL NAȚIONAL ” ABORDAREA INTEGRATĂ A CONȚINUTURILOR- DE LA TEORIE LA PRACTICĂ ”
1.1.2 . Scopul abordării interdisciplinare
Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii , cu scopul diminuării diferenţelor care apar între clasicele discipline de învăţământ .
Predarea şi învăţarea unei discipline au dezavantajul că folosesc perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice făcând-o artificială . Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni , între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenului studiat . O activitate de integrare este o „ situaţie didactică ” în care elevul este solicitat să-şi integreze cunoştinţele , priceperile şi achiziţiile sale ” ( Roegiers , 1997 ). O anumită competenţă poate fi activată în diverse situaţii ( ansamblu de situaţii ) cu caracteristici asemănătoare în care se rezolvăsarcini complexe de lucru similar ( dupăE . Dulamă , 2012 ).
În învăţământul preuniversitar , conform lui G . Văideanu , se pot identifica trei direcţii ale interdisciplinarităţii : - la nivel de autori de planuri , programe , manuale şcolare , teste sau fişe de evaluare ; - puncte de intrare accesibile profesorilor în cadrul proceselor de predare-evaluare ( în acest caz programele rămân neschimbate ); - prin intermediul activităţilor non-formale sau extraşcolare . În interdisciplinaritatea la nivelul activităţilor de predare-învăţare sunt căutate teme comune pentru diferite obiecte de studiu , care pot duce la realizarea obiectivelor de învăţare de ordin înalt , aşa numitele higher order learning objectives , cum ar fi luarea de decizii , rezolvarea de probleme , însuşirea metodelor şi tehnicilor de învăţare eficientă etc . Aceste competenţe cu caracter generic pot fi transferate cu uşurinţă dintr-un context disciplinar în altul , dar , mai ales , pot fi transferate efectiv în contexte de viaţă cotidiană în afara clasei .
1.1.3 . Tipuri de interdisciplinaritate Din punctul de vedere al modului în care se produce învăţarea în context interdisciplinar , putem diferenţia ( R . Legendre , 1993 ): - interdisciplinaritate centripetă : cu accent pe utilizarea în interacţiune a diferitelor discipline pentru exploatarea unei teme sau pentru formarea unei competenţe integrate ;
- interdisciplinaritate centrifugă : mută accentul de pe disciplină pe cel care învaţă , punând pe primul plan tipurile de achiziţii integrate / interdisciplinare pe care acesta le va dobândi prin învăţare .
8 DECEMBRIE 2017 140