Cum vă petreceți puținul timp liber pe care-l aveți?
Îl petrec cu familia. Sunt o familistă convinsă, am o
familie restrânsă și o familie extinsă. Deci, am un soț și
o fetiță de 14 ani și o familie extinsă care-i include pe
fratele meu cu familia lui, pe mama mea, nașii. Facem
concedii împreună, week-end-uri împreună. Cu familia
mea restrânsă încerc să petrec timp, în special cu copilul meu. Fata mea este așa cum mi-aș dori și eu să fiu,
adică este foarte înțeleaptă, are o detașare față de lumea
exterioară care pe viitor sunt convinsă că o să-i servească
foarte mult, este un bun observator, este o persoană
care nu se grăbește niciodată, extrem de eficientă în ceși propune să facă.
Acestea sunt calități de manager?
Cred că nu. Eu am luat în viață drumul lung.
Aproape 30 de ani din viața mea i-am dedicat studiului. Fie că am făcut școală, liceu, facultate, doctorat,
MBA, am fost într-o formă de educație continuă. Am
fost focusată pe a fi mai bună astăzi decât am fost ieri.
Totdeauna am vrut să știu mai mult astăzi decât am știut
ieri. Probabil că sunt o perfecționistă în sensul ăsta, dar
mă abțin să reflect perfecționismul în munca mea de
manager, pentru că perfecționismul este drumul pierzaniei. Ceea ce încerc eu să fac și cei 10 ani pe care i-am
petrecut în Anglia, unde am și studiat intens, a fost să
depășesc această calitate de manager. Se vorbește
foarte mult de lideri în ziua de astăzi. Liderul este un
concept absolut din punctul meu de vedere. Puțini
oameni am întâlnit în viața mea care au calitatea de
lider. Sunt aceia care inspiră, dar de regulă aceștia nu
conduc foarte bine procesele pentru că primează viziuea și îndrăznesc să viseze. Managementul de proces
îl lasă următorului nivel și, de fapt, esența dezvoltării
este viziunea și influența. Unul din obiectivele mele
este să ajung acolo. Leadership-ul inspirațional și adaptativ este pentru mine vârful dezvoltării profesionale și
Pasiune pentru citit
cred că în momentul în care îl atingi verbul “a avea” din
viața noastră nici nu mai contează. A ne bucura de
ceea ce suntem este esențial. Parafrazând-o pe Ileana
Vulpescu, ar trebui să conteze numai verbul “a fi”. Dar
foarte mulți în ziua de astăzi rămânem cantonați în “a
avea’. Ne forțează societatea, ne forțează conjuctura.
Și totuși care e secretul unui om de afaceri de succes?
MBA-ul l-am făcut în Anglia și pot să spun că au
fost 2 ani intenși. După ce am terminat examenul, directorul cursului, un britanic cinic ne-a spus: “Acum
trebuie să uitați tot ce ați învățat. Până la urmă business-ul și managementul țin de bun-simț, nu de ce ați
învățat”. Consider că succesul este în continuare ceva
relativ care depinde foarte mult de contextul în care
este analizat. Totuși, indiferent de sistemul de referință
bunul-simț trebuie să primeze.
În ce direcție merge Merck și dacă le este trasată
direcția angajaților sau aceștia și-o aleg singuri?
Vreau să cred și am primit feedback-uri multiple
în acest sens că