Studiu
Alexandra Barbu
Via?a literar? în comunism (I)
Literatura permite formarea ?i dezvoltarea esen?ei culturale a fiin?ei umane. Prin
intermediul literaturii cititorul
este purtat în toate domeniile
posibile ?i îndrumat în vederea
form?rii sale intelectuale, a
adapt?rii sale la timpurile contemporane. Literatura devine
pentru fiecare perioad? din istorie o oglind? fidel? ce reflect?
adev?ratele valori, interese ale
societ??ii.
Discutând
despre
tendin?a literaturii române în perioada comunist?, Eugen Negrici
aprecia c? sub presiunea for?ei
politice, nu putea s? se iveasc?
decât un peisaj bolnav, iar
prezen?a neîntrerupt? în via?a
literar? a unei literaturi oficiale
de uz propagandistic s-a transformat într-o povar? constant?,
cu efecte nea?teptate: „Ea a devenit un virus agresiv împotriva
c?ruia literatura adev?rata a fost
nevoit? s? fabrice mereu anticorpi, s? furnizeze replici ?i s? se
apere în felul ei, bâjbâind dup?
coridoarele libere”(i) . Într-o
dezbatere despre literatura
comunist?,
criticul
Alex.
?tef?nescu afirma c?: „literatura
nu datoreaz? nimic regimului
comunist, ideologia marxistleninist? nu a generat literatur?,
literatura s-a scris într-un raport
de ostilitate sau, în cel mai bun
caz, de indiferen?? fa?? de
regimul comunist”(ii) .
Perioada comunist? a
însemnat un zid uria? construit
în calea dezvolt?rii culturii
române?ti, proces favorizat de
perioada interbelic?. Singura
perioad? în care s-a f?cut sim?it?
o relativ? liberalizare la nivelul
exprim?rii literare, s-a desf??urat
între 1964 ?i 1971. Importante
evenimente istorice precum
moartea lui Stalin (1953),
revolu?ia maghiar? (1956) ?i retragerea trupelor sovietice
(1958) au permis crearea unui
culoar favorabil pentru publicarea mai pu?in restric?ionat? a
unor romane precum Bietul
Ioanide de G. C?linescu (1953),
Toate pânzele sus! de Radu Tudoran (1954), Morome?ii de
Marin Preda (1955), Str?inul de
Titus Popovici (1955), Groapa
de Eugen Barbu (1957), Ion
Sântu de I. M. Sadoveanu
(1957), Un om între oameni de
Camil Petrescu (1955-1958).
Lumea specific? a romanelor anilor ’50, ’60 ?i ’70
con?ine nuclee de anomalie, de
curiozitate ?i de specific
irepetabile în istoria unei literaturi. O întreag? galerie de „figuri
de cear?”, de copii ?i
adolescen?i, de muncitori ?i intelectuali, de aristocra?i ?i
activi?ti de partid, de femei
seduc?toare sau hulite mi?un? în
aceste romane. De asemenea, un
întreg complex de valori: iubirea
recunoscut? ?i acceptat? sau iubirea subversiv? ?i condamnat?,
cariera si carieristul, cultura, tre-
cutul ?i istoria, morala, pudoarea,
conven?iile
?i
prejudec??ile se pot desprinde
din acest material literar (iii) .
În leg?tur? cu valoarea
unor scrieri de dat? recent?, pot
formula observa?ii critice, în
afar? de ideologii partidului,
numai „oamenii muncii”, într-un
cadru organizat ?i numai atunci
când partidul vrea s? se
foloseasc?
de
autoritatea
maselor pentru a-?i impune propriul punct de vedere asupra
evolu?iei unui scriitor. La scurt?
vreme dup? apari?ia, în 1949, a
nuvelei Ana Ro?cule? a lui Marin
Preda, prima care se pronun??
(în regia discret? a ideologilor
momentului) asupra nuvelei este
o muncitoare de la Filatura
Româneasc? de Bumbac, Adela
Pagu, care, într-un articol din revista „Flac?ra”declar? c? ea ?i
tovar??ele ei de munc? nu se recunosc în eroina lui Marin
Preda: „Dac? autorul, în loc s?
aleag? ca eroin? a c?r?ii o Ana
Ro?cule? care avea atâtea
sl?biciuni, ar fi ales una dintre
muncitoarele noastre, ar fi fost
de mai mult folos muncitoarelor
din ?ara întreag?”(iv) .
Interven?ia muncitoarei
declan?eaz? (aparent, pentru c?,
în realitate, doar preced?) o
adev?rat? campanie de pres? împotriva nuvelei lui Marin Preda,
pe care partidul vrea s?-l oblige
s? î?i reconsidere personajele în
raport cu realitatea socialist?.
R.O.C.A.D.A. noiembrie 2013
6