Poezie
Ea
Dup?-amiaz?
ea este cea mai frumoas? poezie
când îmi d? voie s-o citesc.
ea m? reduce la stadiul de copil
când îmi dezv?luie întâmpl?tor
bomboana de cafea a sânului ei.
respira?ia îi n?v?le?te asupr?-mi
ca un taifun cu miros rev?rsat
pe sub u?ile Raiului
atunci când îi simt carnea mic?
strivit?
sub carnea mea mare- ca o carne-mam?.
numele ei e un blestem cr?pat
în nenum?rate perechi de buze
?i tot atâtea s?ruturi furate.
(Cristi-Ana Popescu)
S? ne a?ez?m în jurul
mesei în form? de ?estoas?.
S? ne-ntreb?m de ce se trag clopotele
undeva, în josul str?zii,
la cârcium?.
S? nu ne întreb?m ce este
întâmplarea.
S? ne minun?m de petala buclat?
a garoafei din vaz?,
s? facem lini?te, pre? de o clip?,
în cinstea ei, c?
ne d? voie s-o privim cum se tope?te.
S? ne întreb?m de ce nu suntem
buburuze.
„Bucur?-te!”, îmi spui,
„Buburuzele sunt pline de cântec
?i zborul li-i greu.”
Aha.
M?su?a în form? de ?estoas?
ne prive?te plictisit?.
Se ridic? ?i pleac? la cârciuma
din josul drumului.
Între noi doi, r?mâne doar aer.
Pe care ne gr?bim amândoi s?-l adun?m,
s? ne umfl?m.
Nu e o întrecere. Ia-m? în bra?e.
(Cristi-Ana Popescu)
R.O.C.A.D.A. octombrie 2013
21