Proz?
mai bun de f?cut. Ana plecase… Probabil c? a
doua zi avea s? se întoarc?, ca de fiecare dat?, pentru a-l mai chinui un pic cu prezen?a ei angelic?.
Era parc? un blestem…. Un blestem pe care îl
sim?ea atât de amar ?i atât de agresiv încât mai
niciodat? nu putea gândi lucid. De aceea alesese
alcoolul ca scut.. Cristi nu mai deosebea realitatea
de imagina?ie. În mintea lui totul era o adun?tur?
de gânduri violente ?i sinuciga?e, ce încercau s?
fie st?pânite de o anumit? con?tiin??. La început,
blestemul fusese pl?cut la atingere, îndeajuns cât
s? îi coloreze via?a cu o nuan?? mai pl?cut?. Odat?
cu trecerea timpului totul s-a schimbat radical,
ducând realitatea într-un col? tulbur?tor al ira?iunii.
Ac?iunile lui luau o nuan?? prea pu?in pl?cut?.
Probabil acesta era motivul pentru care
Ana a pus la un moment dat piciorul în prag
hot?rând s? aleag? alt drum. Dac? voia s?
cânt?reasc? situa?ia, Cristi î?i d?dea seama c? tot
ce se întâmplase de-a lungul anilor de facultate,
care au însemnat practic anii rela?iei dintre cei doi,
fusese din cauza lui. El gândise totul de la bun început, astfel încât s? se ajung? în momentul în care
se afla în acea noapte. Î?i dorise desp?r?irea de
Ana, î?i dorise suferin?a prin care trecea în acele
clipe, î?i dorise singur?tatea de care suferea de
atâta timp, î?i dorise ?i î?i planificase situa?ia dea-ntregul înc? de la început.
Oare chiar a?a s? fi fost a?ezate gândurile
lui? Cu siguran??, chiar dac? aceste lucruri nu
aveau s? fie adev?rate, Cristi nu con?tientizase cu
adev?rat unde avea s? împing? totul. Trebuia
totu?i s? se învinov??easc? pentru tot ce-a facut?
Nu avea de ce… Era deja blestemat. Se autopedepsise înainte ca totul s? se întâmple, alegând o
variant? a vie?ii mai pu?in pl?cut?.
Î?i mai turn? un pahar de Jack Daniel’s, pe
care îl d?du pe gât instantaneu, dup? care se
întinse la loc pe canapea încercând s? adoarm?.
Poate a?a avea s? uite totul. Poate c? a doua zi,
totul avea s? se regleze, totul avea s? revin? la normal. Lâng? el, pe canapea, avea s? fie Ana, care
dormea susurând cu capul pe pieptul lui ; la câteva
str?zi distan?? aveau s? îi a?tepte prietenii lor, cu
bagajele f?cute pentru o excursie undeva la munte
; în sertarele biroului avea s? se ascund? o cutie
neagr?, ce con?inea dou? inele de logodn?…. Iar
planurile viitorului aveau s? fie bine ascunse în sufletele ?i min?ile lor…
Sunetul pic?turilor de ploaie se auzea parc?
mai zgomotos ca în momentul în care el se trezise,
furtuna dând semne c? se înte?e?te, aducând ve?ti
din ce în ce mai proaste. Luminile pâlpâitoare ale
fulgerelor de afar? o s? îi deranjeze ochii pân? în
momentul în care mintea lui se va închide, l?sând
volumul zgomotelor naturii la minim. Încerc? pentru moment s? î?i lase gândurile libere creând o
ipostaz? vid?. Num?r? vreme de câteva secunde
pic?turile ce se auzeau boc?nind pervazul ferestrei
?i se p?rea ca metoda d? rezultate. Zgomotele din
jur nu se mai auzeau atât de puternic, totul
rezumându-se la num?r?toarea greoaie, care parc?
decurgea cu încetinitorul, a pic?turilor de ploaie.
Pocnetul dezintegr?rii pic?turilor se auzea din ce
în ce mai înfundat, derulat parc? de zeul atotputernic în cea mai lent? vitez?. În cele din urm?,
Cristi se cufund? într-un somn adânc, alcoolizat,
în care nici m?car visele nu î?i aveau locul.
7
Atingerea ei rece îl f?cu s? tresar?… mental. În ciuda acestui fapt, el se afla într-un somn
mult prea adânc pentru a mai putea reac?iona în
vreun fel, dar sim?ea, din dep?rtarea realit??ii, atingerea rece ?i t?ioas?, de mai bine de câteva zeci
de secunde. Încerc? pentru moment s? î?i deschid?
ochii îns? o greutate îl împiedic?. Atingerile reci
continuar?… Degetele ei sub?iri ?i puternice îi explorau pieptul schilodit ce pompa oxigen rapid.
Trupul tremurând îi accepta nimfei orice sacrificiu… Sim?i în paralel o erec?ie puternic?. Atingerile ei îl introduseser? într-o lume demult uitat?. Un
dor n?prasnic îl înv?lui vreme de câteva minute,
dându-i impresia c? tot ce se întâmpla f?cea parte
dintr-un vis, un vis frumos... cu mici tente de
co?mar. O for?? uimitoare îl împiedica s? deschi d?
ochii.
Pe fundalul sonor al furtunii de miez de
var?, auzi o voce cunoscut?, care întotdeauna îl
lini?tise, ce îi ?optea cuvinte de iubire. O voce
suav?, simpl? ?i în acela?i timp complicat?, care
îi îmbiba creierii cu fic?iuni ale unei pove?ti de iubire demult distruse.
-Înc? te mai iubesc…
Vocea Anei îl înv?luia, lovindu-l parc? din
toate col?urile camerei. Ar fi vrut s? îi r?spund?,
dar nu se putea asculta pe el. Era dominat…
-Înca te mai iubesc…
Acum, totul nu era decât o fic?iune
am?rât?… Cu siguran?? o am?rât? de fic?iune ce
lua amploare, poate chiar un vis « erotic ». Nu
vroia s? îl tr?iasc?, vroia s? pun? punct înainte ca
totul s? se transforme într-un adev?rat co?mar.
Co?marul lua amploare…. Un s?rut scurt î?i f?cu
simtit? prezen?a în acela?i mod rece ?i teribil precum începuse totul. Buzele erau perfect conturate
precum erau în realitate buzele Anei. Aveau
R.O.C.A.D.A. octombrie 2013
16