Revista simpozionului Eficiență și calitate în educație - 19 mai 2017 Eficiență și calitate în educație | Page 151

modern creat de utilizarea metodelor ludice. Această noutate poate produce reticență și
nesiguranță atât în cazul profesorului cât și al elevilor. Mai mult, ar putea atrage anumite critici
venite din partea mediului pedagogic. În plus, rolurile clasice ale participanților la procesul de
învățare suferă transformări în interiorul structurilor ludice; jocul îi obligă pe elevi să
părăsească cadrul confortabil al învățământului tradițional și să participe în mod activ ieșind din
anonimat și expunându-se grupului. În sfârșit, desfășurarea activităților ludice în școală poate
determina anumite dificultăți tehnice legate de condițiile materiale ale instituției și ale sălii de
clasă sau de experiența insuficientă a profesorului în utilizarea jocului ca metodă didactică.
Cele trei etape care trebuie parcurse în utilizarea jocurilor la clasă sunt cea
premergătoare introducerii jocului, desfășurarea la clasă a acestuia și etapa de evaluare și
bilanț. Desfășurarea jocului propriu-zis nu reprezintă decât o fază a muncii profesorului; acesta
trebuie să prevadă, de asemenea, atât o etapă de pregătire a activității cât și o etapă de bilanț
și evaluare.
Pentru a pregăti activitatea ludică, profesorul trebuie să reflecteze cu atenție asupra mai
multor aspecte legate de jocul ales: publicul țintă, obiectivele pedagogice vizate, posibilele
dificultăți, competențele de comunicare activate, activitățile comunicative exersate,
conținuturile tematice, nivelul de limbă solicitat, locul activității în cadrul unității de învățare,
durata jocului, modalitatea de organizare a muncii elevilor, tipurile de interacțiune, amenajarea
spațiului de joc, materialul ludic necesar, forma de prezentare a regulilor de joc etc.
Înainte de a introduce la oră jocul astfel pregătit, profesorul trebuie să creeze o
atmosferă propice desfășurării sale. Abia apoi le va explica elevilor obiectivele și regulile
jocului, va organiza echipele, va atribui rolurile și va distribui materialul necesar. După ce jocul
a fost lansat, profesorul va avea sarcina de a supraveghea derularea activității efective,
asigurându-se că aceasta se desfășoară conform obiectivelor fixate în prealabil și că regulile
sunt respectate, îndrumând elevii acolo unde este nevoie, gestionând materialul și timpul de
joc.
Odată partida de joc încheiată și rezultatele prezentate, profesorul va culege impresiile
elevilor asupra activității desfășurate, apoi va evidenția noile achiziții stabilind dacă obiectivele
propuse au fost atinse sau nu și reflectând asupra unor modalități de a reconsidera
conținuturile lingvistice insuficient asimilate.
Materialele de joc pot fi foarte variate: seturi de cuvinte sau de imagini pe anumite teme,
diverse obiecte, jocuri de societate, accesorii (zaruri, pioni, jetoane) etc. Pentru a deveni un
suport ludic reușit, materialul didactic trebuie să prezinte anumite caracteristici: simplitate,
robusteţe, polivalenţă, atractivitate şi pertinenţă. Foarte rar se întâmplă ca un joc deja creat să
corespundă perfect unei situaţii de învăţare specifice, prin urmare, profesorul va trebui cel mai
adesea să adapteze jocurile cunoscute pentru a le adecva unor obiective pedagogice
concrete. În cele mai multe cazuri, soluţia este fie de a furniza o variantă personalizată a
jocului, fie de a crea un joc de la zero. În acest sens, se pot dovedi extrem de utile cunoştinţele
şi deprinderile de utilizare a noilor tehnologii ale informaţiei, precum şi anumite sfaturi practice
legate de confecționarea materialelor de joc.
În concluzie, jocul poate constitui o metodă de sine stătătoare în predarea/ învățarea
limbilor străine cu condiția să fie abordat cu rigurozitate. Așa cum se întâmplă în cazul oricărei
alte metode sau tehnici didactice, succesul jocului depinde de modul în care este exploatat mai
degrabă decât de calitățile sale intrinseci. Pe de altă parte, este greșit să idealizăm jocul sau
să căutăm în el un instrument miraculos; este suficient să vedem în el pur și simplu o
modalitate de a ne îmbogăți sau de a ne înnoi practicile pedagogice. Se vorbește deseori
despre plăcerea pe care i-o produce elevului participarea la o activitate ludică reușită, însă ar
trebui poate să se vorbească mai des și despre plăcerea profesorului care pregătește jocuri
pentru elevii săi și care descoperă cu satisfacție că și-a îmbogățit arsenalul didactic prin
introducerea cu succes a jocului în practicile sale pedagogice.
151