REVISTA NAȚIONALĂ „ PRO-GT ” NR . 2 / 2023 Pot ! Nu pot !
Profesor înv . preșcolar , Agache Ionela Școala Profesională Specială „ Emil Gârleanu ”, Galați , județul Galați
Mama Iepurică trebăluia pe lângă vizuina ei din pădure . Poienița unde avea vizuina era plină de iarbă deasă , flori colorate de parcă curcubeul coborâse printre ele . Și pentru că tocmai trecuse o furtună puternică , mica ogradă a iepurașilor era plină de frunze și crengi aduse de vântul mofturos . - Mamă , mamă ! Haide că te ajutăm și noi ! Se auziră într-un cor glasurile micilor iepurași . - Ooooo ! Mulțumesc micii mei urechiați ! Dar fratele vostru mai mic unde este ? - Ei , mamă ! Nu pot este acolo , sub copacul cel bătrân ! Se odihnește ! - ,, Nu pot ”? Ce nume e ăsta ? Nu e frumos să vă puneți porecle , îl certă mama , cu un zâmbet în colțul gurii , pe iepurașul cel hazliu .
- Păi dacă el nu poate face nimic , niciodată ... mormăi ușor iepurașul printre dințișorii lui mici . Hei ! Tu de colo ! Hai să o ajuți și tu pe mama la curățenie ! strigă iepurașul hazliu pe fratele lui mai mic ce stătea tolănit la soare să-și încălzească blănița lui albă și moale !
- Nu pot ! se auzi un glas din depărtare . Eu sunt mic , cel mai mic dintre voi , iar eu nu sunt atât de puternic ca voi , mânuțele mele sunt mici și , una peste alta , tocmai m-am așezat aici să-mi usuc blănița mea cea pufoasă !
- Vezi , mamă ! Ți-am zis eu ! spuse iepurașul hazliu . Mereu găsește scuze . Nici măcar nu încearcă să facă ceva !
Mama îl mângâie ușor pe urechiușe pe iepurașul hazliu , încercând să-l liniștească . Apoi se uită în direcția celui mic și văzu cum acesta stătea nepăsător la soare , fără ca măcar să se uite la frații lui . Așa că se hotărî să îi dea o lecție .
- Mulțumesc pentru ajutor , copilașii mei ! Haideți să terminăm repede curățenia și să ne așezăm la masă !
Iar iepurașii cei mici au început să alerge de zor prin mica ogradă și să o curețe . Heeee ! Ce harnici și veseli erau iepurașii ! Nici chiar și mătura uriașă nu le-a rezistat , fiind mânuită de doi iepurași
zglobii , ce se urcaseră unul pe umerii celuilalt .
Alți doi iepurași au prins repede un sac pentru a aduna în el frunzele și crengile din curte . Mama lor se uita plină de mândrie la ei în timp ce pregătea mâncarea pentru toată familia .
Când iepurașii au terminat de trebăluit prin curte , mama lor i-a strigat la masă rugându-i ca fiecare să-și așeze farfuria și tacâmurile la masă și să se spele pe lăbuțe înainte de a mânca . Iepurașii s-au adunat repede în jurul mesei , fiecare aducându-și farfuria și tacâmurile . Într-un târziu apare și iepurașul cel mic . - Bine , dar farfuria mea unde este ? spuse acesta supărat când a vrut să se așeze la masă . - Mai întâi te speli pe lăbuțe și apoi îți aduci farfurie și tacâmuri ! spuse mama supărată . - Dar nu pot , spuse iepurașul ! Eu sunt mic , farfuria e grea ! - Atunci nu mănânci ! spuse mama . Iepurașul cel mic , se făcu roșu până în vârful urechiușelor , de furie și fugi de la masă , sări repede peste gardul curții și alergă rapid în pădure , fără ca mama să mai poată să-i spună ceva .
275