REVISTA NAȚIONALĂ „ PRO-GT ” NR . 2 / 2023 Satul – univers al valorilor supreme
Prof . Tulbure Claudia – Lavinia Şcoala Gimnazială Gurasada , județul Hunedoara
“ El-satul românesc – s-a păstrat feciorelnic , neatins în autonomia sărăciei sale , pentru vremuri când , va putea să devină temelia sigură a unei autentice istorii româneşti ” – spunea , atât de frumos , raportându-se la aspectele din viaţa satului tradiţional , Lucian Blaga . Şi , iată , că am ajuns la valoare de adevăr a vorbelor sale ! Satul tradiţional românesc reprezintă o emblemă a specificului naţional . Acesta este un loc înzestrat cu virtuţi magice , generator de minuni , de legi şi reguli aparte , de veşnicii încremenite în arhetipuri imuabile . Satul e un loc sacru , un punct de concentrare a puterilor divine , nucleu al naşterii universale , după reguli neştiute , care anulează timpul şi moartea , printr- o germinaţie continuă , liniştită .
Satul , pe parcursul mai multor secole , ne apare ca un univers în sine , acelaşi în timp şi spaţiu . Nicio lege din afară , atâta timp cât a fost considerat drept unicul rezervor spiritual al societăţii , nu i-a putut afecta destinul , pentru că şi le avea pe ale sale : obiceiuri , tradiţii , orientări clare , logice , verificate de vreme şi capabile să dea răspuns în stil propriu gândirii tradiţionale , oricărui aspect al existenţei .
Concepţia estetică aşa cum ne-o transpune creaţia artistică prin coordonatele sale , cum sunt nemuritoarele opere „ Mioriţa ”, „ Mănăstirea Argeşului ”, „ Doina ”, pictura murală , pictura pe sticlă , sculptura în lemn , ceramica sunt creaţii sintetizate ale satului românesc . Artistul popular , poetul , omul de artă în general , a plasat satul în centrul creaţiei sale , a evidenţiat în el gradul de solidaritate etnică , socială , religioasă , estetică ; i-a acordat creditul de posibilă afirmare în planuri superioare ale existenţei sale . Satul mai trăieşte şi la modul prezent , cu toate necazurile şi bucuriile sale imediate , fără nicio intenţie de idealizare , de proza de alinare .
Dacă biologii folosesc expresia de lanţ trofic în definirea taxonomiei evoluţioniste , atunci în literatura noastră română , aş putea spune , că satul este incipitul , este , mai întâi de toate , emblema specificului naţional reflectat în artă . Ori , vindecarea de răni lăuntrice e posibilă prin întoarcerea la vârsta eternă a satului : " Copilo , pune-ţi mâinele pe genunchii mei ./ Eu cred că veşnicia s-a născut la sat ./ Aici orice gând e mai încet , - şi inima-ţi zvâcneşte mai rar ,/ ca şi cum nu ţi-ar bate în piept ,/ ci adânc în pământ undeva ./ Aici se vindecă setea de mântuire / şi dacă ţi-ai sângerat picioarele / te aşezi pe un podmol de lut .// Uite , e seară ./ Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi ,/ ca un miros sfios de iarbă tăiată ,/ ca o cădere de fum din streşini de paie ,/ ca un joc de iezi pe morminte înalte ”( Lucian Blaga , Sufletul Satului ).
Satul tradiţional românesc păstrează elemente de cultură şi civilizaţie arhaice , cu ritmurile vieţii agricole , sărbătorile de peste an , obiceiurile şi viaţa sa spirituală intensă . Portul popular se păstrează în numeroase zone montane , iar folclorul autohton duce mai departe rosturile păstrate din vechime .
Datină , obicei , tradiţie sunt trei termeni care definesc manifestările spirituale ale unei comunităţi . Sunt trei termeni care parcă se suprapun , se împletesc într-o cunună , având în acelaşi timp , propria definiţie . Folclorul românesc este cel mai bine conservat din lume iar manifestările sale sunt evidente în întreaga ţară . Camerele caselor ţăranilor români sunt decorate cu ţesături manuale , broderii , covoare , feţe de masă şi elemente din mătase şi bumbac . Costumele româneşti ţărăneşti sunt specifice regiunilor din care provin , condiţiilor geografice şi climatice , îndeletnicirilor şi artei populare locale şi obiceiurilor şi ceremoniilor strămoşeşti . Măiestria extraordinară a lucrătorilor în lemn din România se
25