REVISTA NAȚIONALĂ „ PRO-GT ” NR . 2 / 2023
de Ştiinţe Naturale de la Academia Mihăileană din Iaşi unde preda fizica , chimia , mineralogia , istoria naturală . El pune bazele primului laborator universitar de chimie , fiind transferat apoi la Catedra de Fizică şi Chimie a Universităţii din Iaşi .
Generaţia următoare – Petru Poni ( Preşedinte al Academiei Române între anii 1898-1901 şi 1916-1920 ) şi Anastasie Obregia - studenţi ai profesorului Micle - separă ( 1878 ) cele două discipline , fizica şi chimia , inaugurează în cadrul Catedrei de Chimie un laborator modern , după model german , şi dezvoltă primele cercetări ştiinţifice în chimie cu lucrări asupra mineralelor și petrolului din ţară . Petru Poni dovedeşte prezenţa hidrocarburilor aromatice în petrolul românesc , iar Anastasie Obregia , în cadrul Catedrei de Chimie Organică , dezvoltă studii de stereoizomerie , sinteză de coloranţi , chimie tehnologică , imaginând o teorie asupra încatenării atomilor , bazată pe variabilitatea afinităţii cu care diferite elemente se unesc într-o moleculă . Prima Catedră de Chimie Fizică din România este înfiinţată abia în 1913 la Universitatea din Iaşi de către Petre Bogdan format la şcoala germană cu Oswald , la Leipzig şi cu Van ’ Hoff , la Berlin . Perioada ştiinţifică : chimie anorganică şi organică Între cele două războaie mondiale , după criza economică din anii `29-`33 ai secolului trecut şi pe fondul unui avânt industrial notabil al ţării , învăţământul superior şi cercetarea în chimie cunosc o dezvoltare susţinută legată de personalitatea marcantă a lui Radu Cernătescu , pe rând profesor de chimie analitică şi anorganică la Universitatea din Iaşi şi la Şcoala Politehnică din Iaşi . Sunt de amintit lucrările sale asupra sulfocianurilor , arseniţilor alcalini şi sărurilor complexe , metodele de dozare a metalelor grele sau studiile asupra apelor din râuri , lacuri şi limanuri . Îi urmează Constantin Vasile Gheorghiu ( 1894-1957 ) şi Ilie Matei ( 1895-1969 ). Institutul de Chimie Macromoleculară „ Petru Poni ”: de la chimie la ştiinţa polimerilor În anul 1948 , în anii grei de după război , când Academia Română şi-a asumat organizarea celor trei filiale din Iaşi , Cluj şi Timişoara şi a unor institute proprii de cercetare , la Iaşi , în mod firesc , s-a apelat la cadrele universitare cu experienţă în cercetare , recunoscute naţional şi internaţional , din Universitatea „ Al . I . Cuza ” şi din Institutul Politehnic „ Gh . Asachi ” pentru conturarea primului nucleu al unui institut de chimie . Menţionat ca unitate a Filialei ieşene a Academiei Române , încă din 1948 , Institutul de Chimie a funcţionat ca atare din anul 1951 . Academicianul Radu Cernătescu , preşedintele Filialei Iaşi a Academiei , a devenit primul director al institutului .
În 1950 , s-a decis construcţia sediului institutului în aşa numitul Parc al Expoziţiei , din Dealul Copoului . În clădirea Moldova - fost pavilion administrativ al expoziţiilor agrare ale ţărilor din sud-estul Europei până în anul 1938 - s-a organizat prima bibliotecă a institutului . S-a proiectat şi construit mai întâi aripa sudică a clădirii , terminată în 1956 , când cercetătorii s-au instalat în noile laboratoare ( 1100mp ) şi institutul a primit numele savantului Petru Poni . În 1973 s-a construit în incintă o staţie pilot multifuncţională , pentru experimentări şi microproducţie . Primii ani de activitate de cercetare ai Institutului de Chimie „ Petru Poni ” s-au caracterizat prin abordarea unui număr mare de teme , plecând de la experienţa iniţială a corpului de cercetare . Apar primele lucrări în domeniul combinaţiilor complexe . În paralel demarează primele studii din domeniul chimiei macromoleculare , centrate pe extracţia şi valorificarea multiplă a proteinelor vegetale .
În 1960 , autorităţile centrale ale statului au încercat să impună orientarea exclusivă a activităţii institutului spre domeniul industriei uşoare , dar conducerea institutului şi cea a Academiei Române nu au urmat această direcţie . Deceniul 1960-1970 a marcat o serie de evenimente importante în viaţa institutului . Din acelaşi an institutul funcționează sub denumirea de Institutul de Chimie Macromoleculară „ Petru Poni ”.
Investigaţiile în chimia , fizica şi fizico-chimia polimerilor se diversifică şi , concomitent , are loc o creştere importantă a numărului de cercetători , repartizaţi în mai multe laboratoare . În 1960 , lucrau
117