Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Seite 21

,,În triumviratul partid-securitate-cenzură, aceasta din urmă avea rol de executant atât al instrucțiunilor
partidului, cât și al unor sarcini ale Securității. În general, relația cenzurii cu Securitatea nu s-a redus doar
la o colaborare fructoasă.” (COROBCA, 2014 : 302)
IV.Disidență. Subversivitate. Rezistență prin cultură
,,Rezistenţa anticomunistă din România a fost un fenomen istoric specific epocii contemporane şi, în
egală măsură, un epifenomen, în condiţiile în care regimul comunist s-a instituţionalizat şi s-a instaurat
deplin în societatea românească. Cronologic ea se întinde pe o perioadă de 50 ani, luând aspecte diferite,
în funcţie de contextul opresiv instaurat de autorităţile comuniste” (RADOSAV : 371).
Este unanim cunoscută suferința disidenților. De exemplu, felul cum Paul Goma a îndurat represiunile
stalinismului, dar și felul în care cei ce alegeau exilul erau departe de familie.  ,,Antigonicii, precum eroina
lui Sofocle, s-au împotrivit, fără inhibiţii, unui sistem satrapic, în numele drepturilor omului, asumându-şi
marile riscuri: închisoarea şi condamnarea la moarte (dintre scriitori: Ion Caraion, Constant Tonegaru,
Dinu Pillat, Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Paul Goma; dintre intelectuali (a nu se înţelege că
scriitorii nu sunt intelectuali): Radu Filipescu, Gabriel Andreescu, Liviu Antonesei, Mihai Botez, Doina
Cornea, Gheorghe Ursu.” (Aurelian Zisu - ,,Tragicul disidenței” în ,,Condiția scriitorului”, p. 178)
Paul Goma este unul dintre cei mai importanți disidenți. A intrat în atenţia Securităţii în 1956. După doi
ani la Gherla, a fost condamnat la 36 de luni de domiciliu forțat la Lățeşti. La Plenara lărgită de partid a
USR, din 15 noiembrie 1971, prezidată de „tov. Dumitru Popescu, secretar al CC al PCR”, după cum ne
spune informatorul „Radu Moldovan”„[...] Cineva din prezidiu a pus problema transfugilor şi a
trădătorilor: Breban, Ţepeneag şi Paul Goma. Cei care au vorbit cu mai mult aplomb şi duritate în această
chestiune au fost Eugen Barbu, Corneliu Leu, Ion Lăncrănjan, Nicolae Stoian etc. [...] Cam aceiaşi scriitori
– şi alţii – au discutat şi cazul Goma, criticându-l aspru. De asemenea, câţiva membri ai prezidiului. [...]
Paul Goma s-a justificat pe scurt – cam aşa: câţiva ani de zile a încercat să publice cartea în ţară. A avut
nenumărate audienţe la CC al PCR, la Secţiile Presă şi Propagandă, Literatură şi Artă. Nu i s-a aprobat
publicarea. Cum o carte apărută în ţară poate apoi să fie publicată în străinătate, el a cerut să i se
tipărească aici numai în 5 exemplare, ca apoi s-o poată trimite afară. Nu i s-a aprobat nici acest lucru.” 
11