Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 100

Părintele Terrier îl încredințează unei doamne ce-și
pierduse simțul olfactiv în urmă unei lovituri, astfel aceasta
nu constatase anomalia de care suferea băiatul. În schimb,
ceilalți copii erau terifiați de Grenouille și încearcau să-l
ucidă, însă fără vreun rezultat. Acesta ajunge la tăbăcarul
Grimal, unde și acolo este năpăstuit de o boală specifică
acestei meserii, dar își revine printr-o minune. După acest
incident, ucenicul a primit mai multă liberate. Timpul liber
îl petrecea adulmecând mirosuri felurite din tot orașul.
Într-o seară de septembrie descoperă o mireasmă diferită
de cele ale orașului și ale oamenilor. Acesta îi aparținea
unei  fete de 14 ani, pe care Grenouille, în dorința de a-i
poseda mirosul, o ucide:„Trebuia să o aibă: nu pur și
simplu ca s-o posede, ci pentru liniștea inimii sale.”
Important de amintit este faptul că mama sa,  doamna
Gaillard, Grimal și Baldini, împreună cu soția sa, au murit
după ce s-au descotorosit de Grenouille. În concluzie, acest
tânăr lăsa doar moarte în urma sa, și culmea, fără a 
mișca un deget, sau în cazul său, nările. Pe urmă, alege singurătatea mizantropă : „drept cea mai mare
eliberare simțea însă depărtarea de oameni. Grenouille nu mai voia să meargă undeva anume, ci numai
departe, departe de oameni. Călători, în cele din urmă, doar noaptea. “
Grenouille își continuă ucenicia în prăvălia de parfumuri a meșterului Baldini. Băiatul îi salvează situația
financiară prin creațiile sale unice.  De-aici, nemulțumit, o pornește spre sudul Franței, mai exact spre Grasse,
orașul parfumurilor. Acolo își va desăvâși opera, va obține aroma supremă cu care să-i domine pe cei din jur,
prin care să-i facă pe ceilalți să-l placă, să-l iubească. Acolo o descoperă pe Laure, fiica lui Richis, omul cel mai
bogat din oraș, o copilă pe care Grenouille o va lăsa să se maturizeze pentru ca  mirosul ei să se împlinească.
Între timp, ucide alte douăzeci și patru de fețe, cărora le fură miresmele prin procedeul „enfleurage à chaud, à
froid, à l’huile”. În ciuda eforturilor tatălui de a-și salva fiica, ea nu va scăpa, iar Grenouille va obține astfel, din
acest amestec alchimic a douăzeci și cinci de arome, aroma supremă. Efectul ei va fi unul răvășitor pentru cei
care au venit la spectacolul execuției lui Grenouille, care a fost prins și acuzat de uciderea celor douăzeci și
cinci de tinere din Grasse. Acesta este grațiat.
Mai mult, Richis, tatăl Laurei, dorește să-l înfieze. Deși i se împlinește visul, acela de a fi iubit, își dă seama că el
nu poate iubi, ci doar urî. Zămislit în ură, „născut fără să aibă miros propriu în locul cel mai împuțit din lume,
ivit din gunoi, mizerie și putreziciune, crescut fără dragoste, trăind fără de căldură de suflet omenesc numai
prin țepoasa-i  împotrivire și forța scârbei”, lui Grenouille povara iubirii i se va părea, în cele din urmă, prea
grea.
Personajul lui Süskind este, în felul lui, un geniu – excelează într-un domeniu și incearcă să-și desăvârșească
harul. Însă Grenouille nu este capabil să iubească. Nu poate simți decât ură. Înzestrat cu geniu, dar incapabil
de a iubi, Grenouille este un monstru, o anomalie. Paradoxal, deși acțiunile sale sunt lipsite de orice simț etic,
de orice sentiment, totuși scopul lui este acela de a se face iubit.

90