Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 59

DEȘEURILE AVANGARDEI – colectare selectivă
Ignat Miriam si Chetrone Alexandra Florinela
Oricine poate scrie poezie.
Și dacă nu mă credeți, probabil nu ați auzit până acum de Dada.
Dadaismul este un curent literar avagardist, care a luat naștere în Elveția, în primii ani ai
Primului Război Mondial. Fondatorul este chiar un poet român, Tristán Tzara care a scris și
manifestul curentului initulat “Manifest Dada 1918”.
Dadaiştii iniţiează în februarie 1916, la Zürich, „Cabaretul Voltaire”, care se remarcă prin
spectacole absurde, recitaluri, expoziţii de colaje, anarhism şi farse menite să ultragieze gândirea
comună. Ei îşi propun să anuleze ideea de poezie, distrugându-i textul şi transformându-l într-o
comedie a literaturii. Dadaismul cultivă hazardul, ludicul extrem în procesul de creaţie,
semnificativă fiind în acest sens celebra „reţetă” dadaistă de creaţie bazată pe decuparea
articolelor din ziar la întâmplare şi îmbinarea cuvintelor în poezie în ordinea scoaterii lor din
pălărie. Tristan Tzara vorbeşte în manifestele sale despre motivele pentru care a luat naştere
curentul: „Dada s-a născut dintr-o revoltă care era pe atunci comună tuturor tinerilor, o revoltă
care cerea o adeziune completă a individului la necesităţile naturii sale, fără referiri la istorie,
logică, morală comună, Onoare, Patrie, Familie, Artă, Religie, Libertate, Frăţie şi atâtea alte
noţiuni corespunzătoare unor necesităţi umane, din care însă nu mai subzistau decât nişte convenţii
scheletice, pentru că fuseseră golite de conţinutul lor iniţial.”
Oricine poate scrie poezie. Sau mai bine zis, anti-poezie. Ce ziceți, ne-a iesit?