Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 57

Galaţi, 25.02.2019
Stimate domnule Ilie Moromete,
Mă numesc Maria şi sunt o adolescentă care trăiește în secolul XXI, în orașul Galați. Îmi
doream de mult timp să redactez această scrisoare, însă care nu am avut destul de mult curaj pentru
a o face până acum, dar iată că acum a sosit momentul oportun: am de scris o temă!
Am citit opera în care dumneavoastră sunteți personajul principal, un roman complex, în
care temele multiple – satul, condiția tăranului, familia, istoria, libertatea, maturizarea, criza
comunicării etc. – compun fresca socială a lumii tradiționale românești
Întruchipați tipul țăranului care trăiește într-o perioadă istorică în schimbare, viața fiind
influențată de modificările care apar în satul tradițional din acea perioadă. Fiind un personaj tipic
pentru pătura socială a țărănimii, aţi apărat mentalitatea țărănească din vremea aceea: aţi ignorat
importanța școlii și ați pus accentul pe ceea ce asigură traiul familiei și îi dă respect în colectivitate,
pământul. Prin urmare, tradiția de a munci pământul trebuie respectată cu strictețe, în detrimentul
preocupării școlare, în opinia dumneavoastră, însă acest lucru nu mi se pare tocmai cel mai corect
faţă de niciunul dintre copiii dumneavoastră, deşi acestea erau realitățile vremurilor de atunci. De
asemenea, am remarcat că întreaga familie este subordonată dumneavoastră, fiind prezentat încă de
la început ca „stând deasupra tuturor”. Ați uitat că fiecare om are dreptul de a alege!
Aş dori să vă povestesc cum sunt vremurile noastre şi cum este societatea din prezent,
făcând o comparaţie între ce a fost, ce este şi ce cred eu că va fi. Spre regretul meu, sau mai bine zis
al întregii societăţi, lumea se schimbă cu repeziciune, iar noi, odată cu ea. Am scăpat de