Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 140

Foto-portretistica
Solomon Andrei-Eduard, clasa a XI-a A
Cu siguranță. cel mai fascinant gen fotografic este portretul uman. Expresia, starea
transmisă, comunicarea fotograf-model, unghiul, tehnica utilizată și lumina perfect poziționată –
sunt elementele esențiale unui portret reușit.
De câte ori nu vi s-a întâmplat să fiţi fermecat de o persoană printr-un
gest, o privire sau chiar prin simpla prezenţă a acesteia, dar să nu ştiţi
ce să faceţi înainte de pierderea definitivă a momentului respectiv?
Poate că unii dintre voi chiar ați încercat să imortalizați un astfel de
moment, dar de la apăsarea delanșatorului pana la obţinerea
rezultatului, să nu fi capturat nici măcar pe departe un cadru
asemănător cu ceea ce aţi văzut. Dacă deschidem un dicționar, vom
găsi portretul definit drept o pictură, un desen, o sculptură, o
fotografie sau o altă formă de reprezentare a unei persoane în care
expresia și fața acesteia sunt predominante. Prin esența sa, portretul
devine reprezentarea anumitor trăsături ale subiectului, așa cum le
vede fotograful, pictorul sau sculptorul. Putem spune chiar că primii
observatori ai gesturilor, temperamentelor, mișcărilor și caracterului
uman sunt portretiștii.
Scopul portretului este să ne transmită starea și detalii despre personalitatea subiectului. Din
acest motiv, portretul ar trebui să fie o imagine compusă în care persoana are o postură statică. În
portretistica fotografică însă, artiștii tind să își împartă
lucrările în două categorii delimitate strict prin
complexitatea compunerii acestora, rezultatele finale fiind
deseori greu de comparat sau ierarhizat pe baza puterii de
transmitere.
În genere, fundamentele acestei arte se află în cadrele
meticulos gândite de acești „arhitecți ai frumosului” ce își
propun să surprindă geneza unui sentiment unic pentru
privitor. Acest tip de exprimare artistică a fost susținut prin
intermediul diverselor opinii literare ale marilor oameni de
cultură încă din perioade în care conceptul de fotografiere
era greu accesibil. „Sufletul din orice portret este cel al
pictorului, nu cel al modelului”, susținea Oscar Wilde într-
un citat clasic, din romanul „Portretul lui Dorian
Gray” (1890).
Însă raportându-ne la vremurile moderne, domeniul a luat o
amploare fascinantă. Oamenii au puterea de capturare a
momentelor importante instantaneu, fără niciun fel de
pregătire specială în ramura tehnică a aparatelor foto. De aici a apărut un nou val de portrete din ce
in ce mai apreciate de criticii și amatorii acestei arte, și anume „instantaneele” Meseria de fotograf
nu este atât de ușoară precum pare. Iar tocmai această expunere a fotografilor la evenimente