Revista Orizonturi Literare Supliment februarie 2014 | Page 19

La fel ca şi Christos. Sau Akenathon, cel care s-a lăsat convins de sine însuşi că nu poate exista decât o singură Entitate Sfântă, şi care s-a pus împotriva tuturor, promovându-şi conceptul. Sau

Socrate... Tot ce se poate că, de la un punct, prea puţin contează amănuntele, nuanţele dogmei atâta timp cât tu pledezi cinstit întru ridicarea omului de la om la uman şi chiar mai mult, forţând instinctele să cedeze în faţa valorilor esenţiale pe care omul le are, valorile profunde ale propriei fiinţe, pentru ridicarea atributelor fiecăruia la nivelul unor nobleţi adânci, reflectate-n sentimente, gândire şi faptă. El, Aemilio de Pontes, a preferat Budhismul, i se părea dogma cea mai apropiată de spiritul omului. Şi, desigur, de spiritul său. Având la bază o formare tehnică, fiind inginer chimist şi lucrând întotdeauna între repere exacte, a simţit că îi sunt mai aproape preceptele unei doctrine fără zei sau texte sacre, doar înţelepciunea celor luminaţi, înţelepciunea celor cu har, înţelepciunea care poate fi lăsată să prindă rădăcină în oameni şi să crească apoi, sprijinită de Marea Înţelepciune a lui Budha şi stropită din izvorul nesecat al cugetului omenesc, izvorul conştiinţei şi al dreptei asumări. Religiile i se păreau prea aproape de mistic şi considera că au ajuns astăzi punct de manipulare politică a maselor şi nu crezuri adevărate, cinstite în raport cu adevărata spiritualitate. Nu le nega şi nu renega nici un religios, fie el creştin, mahomedan sau hindus, dar simţea aceste dogme ca fiindu-i străine.

Continua să răsfoiască volumul oarecum la întâmplare, citind fragmente scurte. Când au decis ai lui să părăsească Lisabona pentru o viaţă mai puţin aglomerată, mai puţin zgomotoasă, el a fost mai mult decât de acord cu retragerea într-o zonă bucolică a ţării. Părinţii lui au fost inspiraţi: aici avea spaţiul necesar pentru reculegere. Obedient în faţa Prinţului Siddharata Gautama3, care la 29 de ani a plecat pentru a trăi aidoma călugărilor cerşetori şi pentru a medita,el se mulţumea cu această retragere mai puţin romantică dar la fel de benefică pentru cugetul său.

Lăsă volumul în format mic pe masa de birou şi se aşeză în lotus pe piatra tare a podelei. Sprijinind mâinile de genunchi, cu palmele înspre în sus, închise ochii şi incantă şoptit cele patru Nobile Adevăruri ale lui Budha, ca într-un dialog cu sinele: