Revista Orizonturi Literare Septembrie 2015 | Page 39

poezie

39

Similia similibus curantur

de Noni Emil-Iordache

s-a îndrăgostit

de păcatul meu

mi-a luat toate rădăcinile

ochilor

le-a mângâiat

să nu se grăbească

nicăieri

să poată poată privi

direct în ochi

ochii săi

şi mi-a dăruit

umbre nedumerite

ale unei forme îmblânzite

suspendate de un

la-ce-bun

s-a îndrăgostit

de păcatul meu

mi-a luat buzele

şi mi-a mângâiat pumnalul

cu care

tot scriam în mijlocul

îndoielii

ca un deţinut mângâiat

de otravă

s-a îndrăgostit

de păcatul meu

mi-a scris o poezie

ca o trombă pe străzile

subţiri ca frunzele

pe care tot parchează

liniştea

să-mi vină răspunsul

împachetat

al nopţii ce ne obligă

să ne singularizăm

i-am luat coapsele mâinilor

i le-am mângâiat

şi i le-am sculptat

în sincretismul dimineţii

inegal şi plăcut

până mi-am putut ridica

ochii

să văd cum toţii copacii

de pe umerii săi

îşi schimbaseră culoarea

mi-am scos plămânii

i-am luat buzele

două umbre

care se ţineau de mână

ca buchetele de liliac

pe care le vânam în parc

şi le-am devorat

să pot respira lalele

o să-i scriu că

m-am sfârtecat în bucăţi

m-am pus pe şnur şi

ca un fugar

mi-am făcut jumătate

de inimă

din două treimi de coapse