PROZA
26
Lăsate în umbră în această lume materialistă, valorile sunt principii morale, sau etice, pe care le considerăm utile şi importante, dar totuşi, le lăsăm în declin. Drept model al unui om de valoare, pentru noi, tânăra generaţie, poate servi marele poet, Grigore Vieru.Simplitatea, modestia, cuminţenia, cumsecădenia, dar şi onestitatea, curajul, patriotismul sunt calităţile care-l definesc pe acest geniu ca Om, Cetăţean, Poet.Dacă există o veşnicie românească, această veşnicie ar trebui să se numească Vieru, fiindcă ea ne cuprinde pe toţi.
S-a născut ,,în cel mai tînăr an cînd se iubeau părinţii săi” , a stat ,,nişte ani închis în sine” , simţind lipsa ,,tatălui îngropat în pămînt străin. Anul 1945”. A fost ,,un om al nemuririi, lumii astea nestrăin” ,un om plăpând cu suflet de copil care a trăit în limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun.Visul său era de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape: ,,Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.
A scris cu ardoare pentru cei mici şi mari, cred că nu este nici un copil ce nu a bîzîit cu ,,Albinuţa” sa şi, la sigur, nu există nici un tînăr care nu a găsit inspiraţie în cuvîntul Mamă - ,, dintre toate religiile, cea mai frumoasă este mama” .Vieru şi-a iubit mult mama, pentru el, Ea se asemăna cu o icoană, mama însemna aerul, iar aerul insemna viaţă, deaceea a şi declarat cu dîrzenie ,, dacă n-ar fi iubirea m-aş teme de viaţă”. A iubit şi a redat frumosul, a descoperit dragostea adevărată fără de care viaţa nu ar avea sens ,, Ochii îs doi și-s triști, d-apoi inima, singură...”.
A considerat limba română o comoară fără cheie, crezînd că întreaga natură a ostenit la zidirea Ei ,, pentru ea e bolta mai albastră, pentru ea ninsori se cern în spaţii, pentru ea puternici sunt Carpaţii...”. A spus, întotdeauna, ce gândeşte, cine este şi cum este. A fost, întotdeauna, egal cu sine, aidoma „clipei» şi „izvorului».
Şi-a numit Patria, Basarabia- ,,copil înfăşurat în sîrmă ghimpată” şi şi-a cheltuit viaţa, dovedind dreptatea acestui prunc lipsit de ajutor.
Marele poet spunea: ,, în artă, ca şi în război, trebuie să mergi pe drumul tău ca să învingi”. În viaţă e la fel. Nu a avut armă mai puternică ca versul său şi aceasta e cea mai nobilă armă cu care poate cineva lupta. A încercat să atace prin cuvînt mişeii care au vrut să-l facă să tacă ,,nu mi-aţi spart cerul din fereastră odată cu geamul”. Vocea lui a fost auzită de către mulţi, căci a ştiut să numească lucrurile astfel încît să-l audă şi ,,plin de floare pomul” deaceea a promis : ,,Şi din mormânt voi spune mulţimii adevărul”.Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi“. Sensul epitafului său, l-a explicat în felul următor rudelor, elevilor şi consătenilor: „A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarbă, iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!“
Spiritul omenesc, creat de Dumnezeu parcă a dispărut ,sau s-ar fi ascuns de realitatea dură ce este creată de om. Înteleg lucrurile, şi ştiu că lumea ar trebui să fie mai altfel. Nu-i nevoie ca să fii om , trebuie să îndeplineşti lucrurile fizice, ca să clădeşti case mari şi frumoase, dar trebuie să clădeşti în suflet,tot ce-i mai frumos, mai sfânt,tot ce ne-a dat Dumnezeu.