LANSARE DE CARTE
17
Simplitatea acestuia ne îmbie să credem frumos despre o lume la fel de frumoasă ca aceea despre care spunem că o cunoaştem fiindcă vieţuim în ea. Indubitabil, romanul ne suscită interesul de la bun început, de la un capăt la altul şi ne poartă, afectiv şi mental, printr-un epic întrucâtva comod, prin multe din cotloanele reflexivului. » (Petre RĂU)
Te-aştept să vii!
de Nicolae Matei
Când te-am zărit întâia oară,
Sufletu-mi s-a răscolit
Şi de-atunci, nici pentru-o clipă,
N-am putut ca să te uit!
Ce mi-ai făcut, nu ştiu deloc,
Dar m-am îmbolnăvit de tot,
În gând şi-n inimă te port,
Orice fac şi-n orice loc!
Nelinişte, uimire şi zbatere,
Răscoliri, nedumerire,
Te chem, te vreau, inima cere,
Uite ce-ai făcut din mine!
Mi-apari în vis, zâmbindu-mi tandru,
Gingaş, luându-mă de mână,
Ostenitor îmi este somnu’,
Prezenţa ta mă tulbură!
Te caut să te-ntâlnesc,
Te-aştept să vii, să mă alini,
Liniştea să mi-o găsesc,
Eu te-aştept, dar tu nu vii!
Numai în vis, îmi eşti aproape,
Făptura dulce să-ţi zăresc,
Mă mângâi şi mă-mbii cu şoapte,
Dar te pierd, când mă trezesc!
Vreau chinul ăsta să se-ncheie,
Să te găsesc, eu tot mai sper,
Eşti calea mea spre fericire,
Nu uita, eu te aştept!