Revista Orizonturi Literare septembrie 2014 | Page 6

14

Reporter: Bună, Trina! Îţi mulţumesc că mi-ai acceptat invitaţia. Am rugămintea să te prezinţi şi să ne spui mai multe lucruri despre tine.

Salut şi merci de invitaţie! Păi, numele meu este Zaharia Bianca-Patricia, am 15 ani, locuiesc în Germania, din vina părinţilor mei,

studiez tobele şi fac ore de canto în şcoala de muzică M1-Einbeck iar de 2-3 ani încoace fac şi rap.

Reporter: De când ai început să faci muzică? Este moştenit

acest dar sau eşti prima membră a familiei care a ales să facă asta?

Muzica am început să o descopăr la vârsta de trei ani. Cinci, şase ani mai târziu m-am decis că e ceva serios şi că-mi doresc să fac asta. Tata a fost toboşar iar mama a cântat vocal, deci pot să spun că sunt o "corcitură" între cei doi. (o spune râzănd).

Reporter: Ai avut concerte/evenimente? Cum e să fii pe scenă în faţa unei mulţimi de oameni care te privesc şi te ascultă?

Am avut şi încă am dar prefer să le numesc...experienţe, care îţi aduc profesionalismul şi calitatea aceea pe care ţi-o doreşti. Să fii pe scenă în faţa a, sa zicem 500-1000 de persoane, e ceva uimitor, dacă ştii să te bucuri de ochii care te privesc şi mâinile ridicate în aer. Trebuie doar să crezi în tine, nu să fii cu coada între picioare, fricos.

Revista Orizonturi Literare

6