Revista Orizonturi Literare septembrie 2014 | Page 10

4

Eugen Lovinescu definea poezia ca fiind o ,,răsfrângere numai a tot ce e veşnic, a tot ce e oarecum dumnezeiesc şi nematerial în noi, a sentimentelor desconcretizate”. Iar Edgar Allan Poe o numea ,,creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte”.

Poeta Mariana Mihai reuşeşte, cu o puternică sensibilitate , să răsfrângă prin poezia sa veşnicia şi iubirea pentru divinitate în creaţii ritmice de o aleasă frumuseţe.

Despre poezie, Mariana Mihai vorbeşte cu emoţie : “ Pentru mine, POEZIA înseamnă o aripă ce mă poartă spre o lume mai curată, mai bună. Totodată înseamnă terapie pentru suflet, mângâiere, lumină, sentimente curate”. Dar, în cel mai profund mod, descrie poezia ca fiind primordială, esenţa vietii. Simte că renaşte prin poezie:

“În mine port o lume de poeme;

Metaforă mi-e viaţa, vreau să ştii!

Iubirea m-a-nvăţat a nu mă teme.

Trăiesc cântând iubirea-n poezii.” (Poem despre mine)

Despre prima poezie , scrisă în urmă cu doi ani, Mariana Mihai rememorează cu drag cum a aşternut pe filă gândurile şi sentimentele sale. ,,Este vorba despre poezia <<Parfum de cer>>. Am scris-o în dorinţa de a mă arăta recunoscătoare lui Dumnezeu. Simţeam cum poezia îmi mângaia sufletul, am descoperit în ea o alinare”.

Mariana Mihai

despre puterea simplităţii

Revista Orizonturi Literare

10