“Şi paşii simt mărgăritare,
Bătaia inimii…Cuvânt.
E-atât de dulce-a mea visare…
Am capu-n nori, dar pe pământ”. (Visare)
“Cât despre efemeritatea timpului, iubirea este singura care dăinuie fiindcă ea se vădeşte în credinţă şi lumină”, spune Mariana Mihai.
“Sunt timpul nemilos care se scurge
Spre veşnicii mă-ndrept vertiginos-
Şi clipa-nsingurată care plânge,
Că n-a ştiut a se jertfi frumos.
Sunt înserarea-călător prin lume,
Când visele-nfloresc frumos în noi,
Tristeţea cu cortegiul ei apune
Şi mă înalţ cu soarele-n văpăi.
Sunt stea strălucitoare pe-al tău cer,
Îţi amintesc că vin doar din lumină;
Te luminez din inima şi sper
Să străluceşti în dragoste divină”. (Vremelnicie)
Şi, nu în ultimul rând, poeta vorbeşte despre puterea simplităţii. “E atât de simplu să deţii acest dar numit simplitate, încât fiecare din noi poate înflori curat”, încheie Mariana Mihai.
“Minunea ce-o purtăm în noi
Şi-o îndrăgim cât nu se poate,
Deşi părem săraci şi goi…
Se cheamă simplu…Simplitate.
Revista Orizonturi Literare
16