26 Orizonturi Literare/ sepembrie 2013
Iluzie circumscrisă
de Grosu Mădălina
Privesc printr-un ciob de sticlă inrămat
Lumea, în amorțeala ei,
În afara umbrelor de sub graffiti.
M-am plimbat cu acvariul cu țipari în brațe,
Ei sunt singurii vii pe care-i mai cunosc.
Strada parcă nu se mai termină,
Cerul alb, copacii negri,
Pământul de parcă n-ar fi.
Un toxic te face să uiți pe unde calci
Și lacurile sunt ceruri cu apă
O dată pe an.
Vezi în ele albastru, vezi nori, avioane
Și încă tind să le caut înapoi, deasupra
Au șters cu radiera tot.
Le vor creiona din nou
Când se vor naște alți zei.
O dată pe an
Îmi las țiparii în cerul cu apă
Și ei se bucură,
Își gâdila burțile de alți pești mai mici
Care se nasc și dispar la secundă,
La întuneric mergem acasă.
Când totul se metamorfozează în umbre
Noi doar le îngânăm bocetul.