44 Orizonturi Literare/ sepembrie 2013
Ne aduna copilăria
În curtea casei la bunici
În fiece vacanţă mare
Când toţi eram nişte pitici
Din podul casei porumbei prindeam
Iar buna noastră dragă
Ne chema şi-mprejurul ei
Mâncam o ciulama în grabă.
Din ramul unduios şi fin
Al unei sălcii plângătoare
Bunicul ne scotea un tril
Din fluierul cioplit în soare.
O praştie ne meşterea
Şi ne-arăta care-i dichisu’
Cu o bucată de curea
În care noi puneam pietrişu.
Şi-apoi la colţul casei stam
Pândind la graurii ce zboară
Şi trăgeam după ei prin ram
Dar mai pica şi câte-o cioară.
În carul plin cu fân cosit
În care ascundeam bostanii
Veneam spre casă-n asfinţit
Habar n-aveam cum ne trec anii!
de Camelia Lungu
Sub vişinul din curtea casei
Întinşi pe rogojini stăteam
Seara şi număram ce aştrii
Deasupra noastră se-arătau.
Dar somnul ne fura şi iute
Adormeam, căci umblând hoinari
Cădeam răpuşi şi vise multe
Ne făceau să zâmbim ştrengar.
În zori, pe-o plită-ncinsă bine
Bunica turte ne cocea
Era plăcut şi azi ţin minte
Când ulcica din geam lua.
Şi ne dădea o smântânică
Ce ne lăsa pe la mustăţi
Dâre, şi ne privea o mâţă
Cum ne lingeam ca ea pe bot.
Au trecut anii, s-au dus bunii
Dar amintirile din noi
Ies la iveală doar când unii
Ne mai găsim, şi, la nevoi,
Ne strângem cu toţi laolaltă
Chemarea sângelui ne vrea
În curtea casei de la ţară
Unde trăia bunica mea.
Amintiri