Revista Orizonturi Literare Octombrie 2015 | Page 46

PROZA

46

- Dar asta e imposibil! Gândeam eu în acel moment.

- Impresionant, nu!! Grăise Samuel care acum i se puteau desluși trăsăturile perfect şi nume un nas acvilin, pomeții ușor bombați ridicați dar viguroși precum ai unui boxer, o barbă deasă și lungă cărămizie îi împodobea fața părul său era scurt și negru iar ochii săi erau în mod ciudat violeți, air un sotum cidat alcătuit dintr-un material lucitor al cărei masă părea a fi nedefinită luând diverse forme la care se pare că se afla Samuel.

- Amnesia Prima e doar sora Amnesiei Alpha, locul unde ne aflăm și baza mea...

Samuel atunci prin încordarea unor degete de la mână reușise să construiască un scaun ce ieșise din materia din podea, pe care acesta se așeză, pus pe gânduri, dar dintr-o dată ieși din starea sa de meditație și aruncă o privire la mine.

- Uitasem.. îți datorez cred că, scuze pentru transportarea ta fără acordul tău pe Amnesia Alpha.. dar dacă ți-aș fi dat de ales ceva îmi spune că ai fi preferat să stai deoparte de toate astea, nu?

- Așa-i..

- În fine să începem cu începutul.. dar sunt atât de multe încât nu știu la care să mă pot opri, așa că îți dau posibilitatea de-a pune tu însuți întrebările pe care le vrei.. Deci dă-i drumul?

- Ce-i cu Amnesia?

- Demult, pe vremea când creatorii lumilor au terminat ceea ce au dorit și anume construirea unui cămin pentru ei și poporul lor, aceștia au creat o armată specială să zicem de gardieni care trebuiau să mențină ordinea și pacea în fiecare univers care le era repartizat. A fi gardian nu e o opțiune e o obligație care se transmite din tată în fiu, din generație în generație și în moemntul investirii de către Lorzii supremi, fiecare gardian primește câte o Amnesia care conferă gardianului puteri nemaiîntâlnite pentru ași putea face treaba să zicem..

- Universul Creațiunii de care vorbeai.. ce este?

- Crezi băiete că universul a apărut așa din senin.. în urma unei explozii.. cum a zis Einstein.. ce naiv... universul e mult mai complex băiete decât poate părea.. însă dacă ar fi să-ți explic tot fie mintea ta umană nu ar putea să înțeleagă sau ai refuza să crezi faptul cum că tot ceea ce ai învățat e minciună.. Dar tot ceea ce îți pot zice e atât.. creatorii originali au creat totul din locul unde au existat Universul Creațiunni de unde tot ceea ce a fost creat și se crează încă apare peste tot.. Cu cât auzeam mai multe eram mai dornic de-a afla tot atât de mult, însă ceva din mine mă îndemnă să întreb de legătura acestuia cu tata.

- Dar.. e adevărat că tu și tata ați fost prieteni?

- Da, nu ți-am zis cum că eu ți-am dat numele de Drake.. și îmi pare rău să aud de starea proastă în care se află tatăl tău.. dar ar fi un leac...

- Care.. băiete tatăl tău a primit sacrificiul celui care încalcă ordinul...

- Ce..?

- Oricine poartă la el inelul său orice a aparținut unui gardian înainte să primească Amnesia, e infectat cu o boală ce nu poate fi tratată decât de Lorzii Creațiunii... Iar inelul din păcate a fost al meu.

- Atunci de ce vorbești cu Lorzii Creațiunii de care vorbești..

- Aș vorbi dar nu am cum în acest moment..

- De ce?

- Vezi tu aceasta Amnesia Alpha e baza cât și închisoarea mea, urmare a pedepsei date de Lorzi pentru neascultare față de ei și nu am cum să pot vorbi cu ei...

- Dar dacă asta ți-e închisoarea tu cum de ai ajuns pe pământ?

- Simplu eu sunt Gardianul pământului și a acestui univers și pot să călătoresc doar ăn universul care mi-a fost încredințat și în Amnesia Alpha în rest.. nu-mi este îngăduit nicăieri să merg...

- Dar de ce Lorzii te-au pedepsit...?

- Întrebare bună.. dar la care eu nu am răspuns.. să spunem doar că am aflat și împiedicat ceva rău care a atras se pare ura unui întreg complot asupra mea.. dar să lăsăm asta deocamdată... uite cu facem.. Puștiule te-am băgat aici, deoarece ai avut în mâna inelul meu inelul unui gardian și mai durau câteva ore până când te îmbolnăveai asemeni tatălui tău și nu poți deocamdată să te întorci acasă până când blestemul nu este ridicat de către Lorzi, însă pentru a-i convinge trebuie să continui ceea ce eu nu pot continua și anume să împiedic producerea unei catastrofe.. Aceste cuvinte mă înspăimântară însă spiritul meu de om de știință care era mereu sceptic și mă obliga să pun întrebări în continuare.

- Ce catastrofă?! Întrebam eu.

Atunci Samuel se rdică de pe scaun și apropiindu-se de mine pusese mâna pe umărul meu și cu ochii blânzi asemeni unui părinte îmi zise.

- Drake.. știu că totul te depășește acum însă viața ta și a tatălui tău depinde de reușita noastră, însă nu-ți pot garanta acă totul va ieși bine sau nu.. însă îți pot garanta că dacă totul va ieși bine tatăl tău va fi salvat și totul va fi ca înainte.. Deci ce spui accepți să mă ajuți...?

- Spune-mi doar ce e de făcut. Auzul acestor cuvinte îl bucură mult pe Samuel care nu-și putu stăpâni emoția din glas și zise doar atât.

- Amnesia, să fii cumine și să ai grijă de noul tău gardian.. se pare că Universul Creațiunii mai are o speranță.. Trimite-l pe băiat în Galactonnis, să investigeze locul de unde începusem cercetările mele.

Odată cu aceste cuvinte Amnesia Prima apăru deasupra umrului meu și deodată hainele îmi erau schimbate și un stâlp de particole ă învăluiau și treptat tot ceea ce era în jur dispăru iar eu eram prins într-un fel de voal care parcă simțeam cum particulele din mine erau trimise spre undeva, neștiind unde anume.