Revista Orizonturi Literare Octombrie 2015 | Page 42

PROZA

42

- Da, tată.. am venit... Cum te mai simți? Această întrebare crease un zâmbet straniu compătimitor care trăda starea proastă în care se afla acesta.

- Drake.. sincer să-ți spun corpul ăsta bătrân se pare că nu mă mai ajută deloc.. Zâmbi tata luându-mi mâna pe care mi-o strângea cu căldură.

- Drake, ai adus geanta? Mă întrebă deodată tata.

- Da, tată... am adus-o...

- Ai aruncat o privire asupra a ce conține déjà nu..? Mă întrbase tată care parcă bănuise ceva și într-adevăr așa era, oricât aș fi încercat pe urmă să par afectat de acuzație, nu eram căci faptul era consumat.

- Da tată...

- Și... ceva îmi spune că ai o mulțime de întrebări... orice ai avea pe suflet.. acum ai șansa.. doar întreabă

- Amnesia... care e treaba cu această ciudățenie... Și acest Samuel Lowcrosft și dispariția sa misterioasă... Când începeam să înșir o sumedenie de întrebări, tata ridică mâna semn cum că trebuia să mă opresc și pe urmă coborând mâna îmi grăise:

- Fiule.. ai multe întrebări acum, știu.. multe lucruri pe care le-ai aflat probabil te-au șocat și oricât aș dori să ți le pot explica sincer nu am cum, însă trebuia ca de astă dată să aplici ceea ce noi oamenii de știință ne e imposibil de făcut și anume crede și nu cerceta.. asta e singura cale prin care vei putea înțelege.. Acum ia geanta asta cu tine.. și cât e ceasul..?

- E 21.48..

- 21.55.. A zis că la 21.55 să fiu acolo...

- Cine tată? Întrebam speriat nepricepând situația stranie în care mă aflam.

- Fiule ascultă-mă doar atât îți mai cer ia geanta asta cu tine și acest inel... iale și dute până la ora 21.55 pe dealul Ghostcreek, te va aștepta cineva acolo..

- Cine tată?

- S..s.. Înainte ca tata să poată termina fraza începută intrase imediat în comă iar asistentele din alon s-au alarmat de îndată iar tata fusese dus la sala de urgențe iar pe hol ăi vedeam pe profesorul Willes și pe mama vădit disperați de situația în care se afla tata, iar eu mă simțeam obligat să asist la împărtășirea durerii lor și să fiu aproape de tata, dar trebuia să îndeplinesc ceea ce îmi ceruse tata.

Începeam să cobor vertiginos scările până spre parter de unde îmi luam rapid bicicleta și repede începeam să pedalez, însă deodată dădusem din senin peste profesorul Willes care mă prinsese înainte să pot pune piciorul pe pedalele de la bicicletă.

- Drake.. ce naiba faci? Mă întrebă șocat profesorul, care avea dreptate să mă întrebe dacă pe lume există o vorbă totul e permis în dragoste și război, se pare că există unele lucruri cărora nu le putem găsi o scuză sau explicație oricât de mult am încerca iar plecarea de la spital atunci când tatăl tău se afla în stare gravă se numără printre acele lucruri, însă oricât de mult mi-ar fi plăcut să îi pot da o explicație profesorului Willes nu aveam cum și nici timpul nu era de partea mea, mai erau exact 8 minute până când trebuia să fiu pe deal, așa cum îmi spusese tata să fac. Astfel cu o oarecare remușcare mi-am smucit mâna din brațul profesorului și începusem să pedalez cu toată puterea care apăruse parcă din senin.

- Iartă-mă, profesore!!

- Drake, Drake!! Se auzea glasul profesorului Willes care strigă după mine, însă eu pedalam cu prea mare viteză ca aş îl pot băga în seamă.

Ieșisem din parcarea spitalului și mă îndreptam spre autostradă și pe la jumătatea drumului am urmărit o cotitură ce ducea spre deal, însă bezna din jur mă învinsese și inevitabilul se adeveri pierdusem controlul bicicletei și căzusem.